Cartea Genezei, 35
1. Dumnezeu i-a zis lui Iacób: „Ridică-te, urcă la Bétel şi locuieşte acolo! Fă acolo un altar lui Dumnezeu, care ţi s-a arătat când fugeai din faţa fratelui tău, Esáu!”.
2. Iacób a zis casei lui şi tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtaţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, purificați-vă şi schimbaţi-vă hainele,
3. să ne sculăm şi să urcăm la Bétel şi voi face un altar lui Dumnezeu, care m-a ascultat în ziua strâmtorării mele şi care a fost cu mine pe drumul pe care am mers!”.
4. Ei i-au dat lui Iacób toţi dumnezeii străini care erau în mâinile lor şi cerceii care erau în urechile lor şi Iacób i-a ascuns sub stejarul de lângă Síhem.
5. Ei au plecat. Spaima lui Dumnezeu a fost peste cetăţile dimprejur şi acestea nu i-au urmărit pe fiii lui Iacób.
6. Iacób a ajuns la Luz, adică la Bétel, care se află în ţara Canaán; [au sosit] el şi tot poporul care era cu el.
7. A zidit acolo un altar şi a numit locul El-Bétel, căci acolo i se descoperise Dumnezeu pe când fugea din faţa fratelui său.
8. Debora, doica Rebécăi, a murit şi a fost îngropată mai jos de Bétel, sub un stejar pe care l-a numit Stejarul Plângerii.
9. Dumnezeu i s-a arătat încă o dată lui Iacób, când a venit din Padán-Arám, şi l-a binecuvântat.
10. Dumnezeu i-a zis: „Numele tău este Iacób; dar nu vei mai fi chemat cu numele Iacób, ci Israél va fi numele tău”. Şi i-a pus numele Israél.
11. Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeu cel Atotputernic. Fii rodnic şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri vor proveni din tine şi regi vor ieşi din coapsele tale!
12. Ţara pe care le-am dat-o lui Abrahám şi lui Isáac ţi-o voi da ţie: şi descendenței tale de după tine îi voi da ţara”.
13. Dumnezeu s-a înălţat de la el, din locul în care îi vorbise.
14. Iacób a ridicat o stelă în locul în care îi vorbise [Dumnezeu], o stelă din piatră, şi a vărsat deasupra ei o libație şi apoi a vărsat peste ea untdelemn.
15. Iacób a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu: „Bétel”.
16. Apoi au plecat din Bétel. Mai era o oarecare distanţă până să ajungă la Efráta. Rahéla a născut, dar s-a chinuit la naștere.
17. Şi, în timp ce ea se chinuia la naștere, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci ai încă un fiu!”.
18. Şi, pe când ieșea sufletul ei [din ea], căci [dădea] să moară, i-a pus numele Ben-Oní: dar tatăl său l-a numit Beniamín.
19. Rahéla a murit şi a fost îngropată pe drumul ce duce la Efráta, adică la Betleém.
20. Iacób a ridicat o stelă pe mormântul ei: aceasta este stela de pe mormântul Rahélei până astăzi.
21. Israél a plecat şi şi-a întins cortul dincolo de Migdál-Éder.
22. Pe când locuia Israél în ţinutul acela, Rubén s-a dus şi s-a culcat cu Bílha, concubina tatălui său. Şi Israél a auzit. Cei doisprezece patriarhi, fii ai lui Iacób Fiii lui Iacób au fost doisprezece;
23. fiii Léei: Rubén, întâiul născut al lui Iacób, Simeón, Lévi, Iúda, Isahár şi Zabulón;
24. fiii Rahélei: Iosíf şi Beniamín;
25. fiii Bílhei, servitoarea Rahélei: Dan şi Neftáli;
26. fiii Zílpei, servitoarea Léei: Gad şi Aşér; aceştia sunt fiii lui Iacób care i s-au născut în Padán-Arám.
27. Iacób a ajuns la Isáac, tatăl său, în Mamré, la Chiriát-Árba, adică Hebrón, unde locuiseră ca străini Abrahám şi Isáac.
28. Zilele pe care le-a trăit Isáac au fost o sută optzeci de ani.
29. Isáac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său bătrân şi sătul de zile. Fiii săi, Esáu şi Iacób, l-au înmormântat.
