Cartea a doua a Regilor, 2

1. Când Domnul a voit să îl înalţe pe Ilíe într-o vijelie la cer, Ilíe şi Elizéu au plecat de la Ghilgál.

2. Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Bétel!”. Elizéu a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au coborât la Bétel.

3. Fiii profeţilor care erau la Bétel au ieşit la Elizéu şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi!”.

4. Ilíe i-a zis: „Elizéu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihón!”. El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au ajuns la Ierihón.

5. Fiii profeţilor care erau la Ierihón s-au apropiat de Elizéu şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi!”.

6. Ilíe i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordán!”. El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Şi au plecat amândoi.

7. Cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor au mers şi au stat în faţă, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordán.

8. Ilíe şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi alta, şi au trecut amândoi pe uscat.

9. După ce au trecut, Ilíe i-a zis lui Elizéu: ,,Cere ceva şi voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizéu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”.

10. [Ilíe] a zis: „Este grea cererea ta. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu [se va împlini]”.

11. Pe când mergeau ei şi vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărţit pe amândoi, iar Ilíe a urcat într-o vijelie la cer!

12. Elizéu privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israél şi cavaleria lui!”. Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui şi le-a sfâşiat în două bucăţi.

13. A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el şi a stat din nou pe malul Iordánului.

14. A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el, a lovit apele şi a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilíe?”. A lovit apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi alta şi Elizéu a trecut.

15. Fiii profeţilor care erau în faţa Ierihónului l-au văzut şi au zis: „Duhul lui Ilíe a venit peste Elizéu”. I-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui.

16. Ei i-au zis: „Iată, sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă şi să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munţi sau într-una dintre văi”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteţi [nicăieri]!”.

17. Dar ei au insistat foarte mult. Atunci a zis: „Trimiteţi-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.

18. Ei s-au întors la el. [Elizéu] locuia la Ierihón. Le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeţi?”.

19. Oamenii din cetate i-au zis lui Elizéu: ,,Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul nostru; dar apele sunt rele şi pământul este neroditor!”.

20. El a zis: „Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el!”. Iar ei i-au adus.

21. Apoi a ieşit la izvorul apelor, a aruncat sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici sterilitate»”.

22. Apele au fost vindecate până în ziua de azi, după cuvântul pe care-l rostise Elizéu.

23. Apoi a plecat de acolo la Bétel. Pe când era pe drum, au ieşit nişte copii din cetate şi l-au dispreţuit, zicând: „Vino, pleşuvule! Vino, pleşuvule!”.

24. El s-a întors şi i-a văzut. I-a blestemat în numele Domnului; au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi doi de copii.

25. De aici a plecat spre muntele Carmél şi de acolo s-a întors în Samaría.