Gênesis, 50

1. José lançou-se então sobre o rosto de seu pai e o beijou cho­rando.

1. Iosíf a căzut pe faţa tatălui său, a plâns asupra lui şi l-a sărutat.

2. Ordenou depois aos médicos que o serviam que embalsamassem seu pai; e os médicos embalsamaram Israel.

2. Iosíf le-a poruncit servitorilor lui, doctorilor, să-l îmbălsămeze pe tatăl său. Doctorii l-au îmbălsămat pe Israél.

3. Gastaram nisso quarenta dias, que é o tempo necessário ao embalsamamento. Os egípcios choraram-no durante setenta dias.

3. S-au împlinit patruzeci de zile, căci atâtea zile trebuie împlinite pentru îmbălsămare. Egipténii l-au plâns şaptezeci de zile.

4. Passado o tempo do pranto, José disse à casa do faraó: “Se achei graça aos vossos olhos, dizei de minha parte ao faraó

4. După ce au trecut zilele de doliu, Iosíf le-a vorbit oamenilor din casa lui Faraón şi le-a zis: „Dacă am aflat har în ochii voştri, vorbiţi, vă rog, în auzul lui Faraón, spunând:

5. que meu pai me fez jurar-lhe: ‘Eu vou morrer – disse-me ele –; tu me enterrarás no túmulo que adquiri na terra de Canaã’. Permite-me, pois, subir e enterrar meu pai; depois voltarei”.

5. «Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: ‹Iată, eu mor! În mormântul pe care mi l-am săpat în ţara Canaán, acolo să mă îngropi!›. Acum, lasă-mă, te rog, să urc să-l îngrop pe tatăl meu! După aceea mă voi întoarce»”.

6. O faraó respondeu: “Vai sepultar teu pai como ele te fez jurar”.

6. Faraón i-a spus: „Urcă şi îngroapă-l pe tatăl tău, după cum te-a pus să juri!”.

7. José partiu para sepultar seu pai. Todos os servos do faraó, os anciãos de sua casa e todos os anciãos do Egito,

7. Iosíf s-a dus ca să-l îngroape pe tatăl său. Au urcat împreună cu el demnitarii lui Faraón, bătrânii casei lui, toţi bătrânii din ţara Egiptului,

8. toda a casa de José, seus irmãos e a casa de seu pai o seguiram. Deixaram na terra de Gessen somente seus filhinhos, suas ovelhas e seus bois.

8. toată casa lui Iosíf, fraţii săi şi casa tatălui său; numai copiii lor, turmele şi cirezile lor le-au lăsat în ţinutul Goşén.

9. Carros e cavaleiros acompanhavam-no, de sorte que a caravana era muito grande.

9. Împreună cu el au urcat care şi călăreţi, aşa încât tabăra era foarte impunătoare.

10. Chegando à eira de Atad, além do Jordão, fizeram uma grande e solene lamentação, e José celebrou, em honra de seu pai, um pranto de sete dias.

10. Când au ajuns la Gorén Ha-Atád, care este dincolo de Iordán, l-au jelit acolo cu jale mare şi impresionantă. [Iosíf] a ţinut pentru tatăl său un bocet de şapte zile.

11. Vendo esse pranto na eira de Atad, o povo daquela terra disse: “Grande pranto é esse dos egípcios!”. Daí o nome de Abel-Misraim dado a esse lugar, que está situado além do Jordão.*

11. Locuitorii ţării, canaaneénii, au văzut bocetul de la Gorén Ha-Atád şi au zis: „Acesta este un bocet impresionant pentru egipténi!”. De aceea s-a chemat numele locului aceluia Ábel-Miţráim, care este dincolo de Iordán.

12. Os filhos de Jacó fizeram, pois, o que ele lhes tinha ordenado.

12. Fiii lui [Iacób] au făcut pentru el aşa cum le poruncise.

13. Levaram-no para Canaã e enterraram-no na caverna da terra de Macpela, que Abraão tinha comprado, juntamente com a propriedade de Efron, o hiteu, defronte de Mambré, para ter a propriedade de uma sepultura.

13. Fiii săi l-au dus în ţara Canaán şi l-au îngropat în peştera din câmpia Macpéla pe care o dobândise Abrahám împreună cu câmpul de la Efrón, hetéul, ca proprietate de mormânt şi care este faţă în faţă cu Mamré.

14. Depois do enterro, José voltou para o Egito com seus irmãos e todos os que o tinham acompanhado nos funerais de seu pai.

14. După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosíf s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se suiseră cu el ca să-l îngroape pe tatăl său.

15. Os irmãos de José, vendo que seu pai morrera, disseram entre si: “Será que José nos tomará em aversão e irá vingar-se de todo o mal que lhe fizemos?”.

15. Văzând fraţii lui Iosíf că tatăl lor a murit, au zis: „Cine ştie dacă Iosíf nu ne va purta ură şi nu ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?”.

16. Mandaram, pois, dizer-lhe: “Antes de morrer, teu pai recomendou-nos

16. Au poruncit să i se spună lui Iosíf: „Tatăl tău, înainte de moartea sa, a poruncit, zicând:

17. que te pedíssemos perdão do crime que teus irmãos cometeram, de seu pecado, de todo o mal que te fizeram. Perdoa, pois, agora esse crime àqueles que servem o Deus de teu pai”. Ouvindo isso, José chorou.

17. «Aşa să-i spuneţi lui Iosíf: ‹Acum, iartă, te rog, vina fraţilor tăi şi păcatul lor, pentru că ţi-au făcut rău!› ». Acum, iartă, te rog, vina slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!”. Şi Iosíf a plâns când ei i-au spus [aceste] cuvinte.

18. Seus irmãos vieram jogar-se aos seus pés, dizendo: “Somos teus escravos!”.

18. Apoi, fraţii săi au venit ei înşişi şi au căzut în faţa lui şi i-au spus: „Iată-ne, suntem sclavii tăi!”.

19. José disse-lhes: “Não temais: posso eu pôr-me no lugar de Deus?

19. Dar Iosíf le-a zis: „Nu vă temeţi! Sunt eu în locul lui Dumnezeu?

20. Vossa intenção era de fazer-me mal, mas Deus tirou daí um bem; era para fazer, como acontece hoje, com que se conservasse a vida a um grande povo.

20. Voi aţi gândit răul împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit asta spre bine, ca să facă ceea ce se împlineşte astăzi, să facă să trăiască un popor numeros.

21. Não temais, pois: eu vos sustentarei a vós e a vossos filhos”. Essas palavras, que lhes foram direto ao coração, reconfortaram-nos.

21. Acum, nu vă temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri”. I-a mângâiat şi le-a vorbit la inimă.

22. José habitou no Egito, e também a família de seu pai. Viveu cento e dez anos.

22. Iosíf a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său. Iosíf a trăit o sută zece ani.

23. Viu os descendentes de Efraim até a terceira geração. Igualmente, os filhos de Maquir, filho de Manassés, vieram à luz sobre os joelhos de José.*

23. Iosíf i-a văzut pe fiii lui Efraím până la a treia generaţie. De asemenea, şi pe fiii lui Machír, fiul lui Manáse, care s-au născut pe genunchii lui Iosíf.

24. José disse a seus irmãos: “Vou morrer; mas Deus vos visitará seguramente e vos fará subir desta terra para a terra que jurou dar a Abraão, Isaac e a Jacó”.

24. Iosíf le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri. Dar Dumnezeu vă va vizita şi vă va face să urcaţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat-o lui Abrahám, lui Isáac şi lui Iacób”.

25. E José fez que os filhos de Israel jurassem: “Quando Deus vos visitar – disse ele – levareis daqui os meus ossos”.

25. Şi Iosíf i-a pus pe fiii lui Israél să jure, zicând: „Când Dumnezeu vă va vizita, să luați oasele mele de aici!”.

26. José morreu com a idade de cento e dez anos. Foi embalsamado e depositado num sarcófago no Egito.

26. Iosíf a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sarcofag în Egipt.