Sabedoria, 12

1. Vosso espírito incorruptível está em todos.

1. Căci Duhul tău incoruptibil este în toţi.

2. É por isso que castigais com brandura aqueles que caem, e os advertis mostrando-lhes em que pecam, a fim de que rejeitem sua malícia e creiam em vós, Senhor.

2. De aceea, îi mustri câte puţin pe cei care cad şi îi dojeneşti amintindu-le prin ce au păcătuit, pentru ca, abandonând răutatea, să creadă în tine, Doamne.

3. Foi assim que se deu com os antigos habitantes da Terra Santa.

3. Pe locuitorii din vechime ai ţării tale sfinte,

4. Tínheis horror deles por causa de suas obras detestáveis, sua magia e seus ritos ímpios,

4. îi urai pentru că făceau lucrări detestabile: vrăjitorii şi rituri sacrilege,

5. seus cruéis morticínios de crianças, seus festins de entranhas, carne humana e sangue, suas iniciações nos mistérios orgíacos,*

5. ucideri nemiloase de copii, ospăţ cu măruntaie, carne de om şi sânge, în mijlocul ospeţelor celor iniţiaţi,

6. e os crimes de pais contra seres indefesos; e resolvestes aniquilá-los pela mão de nossos pais,

6. părinţi ucigaşi de suflete fără apărare; tu ai voit să-i pierzi prin mâinile părinţilor noştri,

7. para que esta terra, que estimais entre todas, recebesse uma digna colônia de filhos de Deus.

7. pentru ca acest pământ, cel mai vrednic de cinste la tine dintre toate, să primească colonia sfântă a fiilor lui Dumnezeu.

8. Contudo, porque também eles eram homens, vós os poupastes, enviando-lhes vespas precursoras de vosso exército, para que elas os fizessem perecer pouco a pouco.*

8. Dar şi pe aceştia, întrucât erau oameni, i-ai cruţat şi ai trimis viespi ca premergători ai armatei tale, ca să-i distrugă puţin câte puţin.

9. Não é que vos fosse impossível esmagar os maus por meio dos justos num combate, ou exterminar todos juntos por animais ferozes ou por uma palavra categórica;

9. Nu că nu ai fi putut să-i dai în bătălie pe cei nelegiuiţi în mâna celor drepţi sau să-i nimiceşti prin fiare crude sau printr-un cuvânt sever,

10. mas castigando-os pouco a pouco, dáveis tempo para o arrependimento, não ignorando que sua raça era maldita, ingênita a sua perversidade, e que jamais seus pensamentos se mudariam,

10. dar i-ai judecat puţin câte puţin, dându-le loc de convertire, știind că generaţia lor era rea, că răutatea lor era înnăscută şi că gândirea lor nu s-ar fi schimbat în veci.

11. porque sua estirpe era má desde a origem... Não era por temor do que quer que fosse que vos mostráveis indulgente para com eles em seus pecados.

11. Erau o seminţie blestemată de la început. Dar nu de frica faţă de cineva i-ai lăsat nepedepsiţi pentru cele ce păcătuiau.

12. Porque, quem ousará dizer-vos: “Que fizeste tu?”. E quem se oporá a vosso julgamento? Quem vos repreenderá de terdes aniquilado nações que criastes? Ou quem se levantará contra vós para defender os culpados?

12. Cine ar [putea] să spună: „Ce ai făcut?” sau cine ar putea să stea împotriva judecăţii tale? Sau cine te va acuza că distrugi neamurile pe care le-ai făcut? Sau cine va veni să stea înaintea ta ca răzbunător al oamenilor nedrepţi?

13. Não há, fora de vós, um Deus que se ocupa de tudo, e a quem deveis mostrar que nada é injusto em vossos julgamentos;

13. Căci nu este alt Dumnezeu în afară de tine, care te îngrijeşti de toţi ca să arăţi că nu ai judecat în mod nedrept.

14. nem um rei, nem um tirano que vos possa resistir em favor dos que castigastes.

14. Nu este nici rege, nici dominator care să poată să-ţi reziste pentru cei pe care i-ai pedepsit.

15. Mas porque sois justo, governais com toda a justiça, e julgais indigno de vosso poder condenar quem não merece ser punido.

15. Fiind drept, guvernezi toate în mod drept. Condamnarea celui care nu merită să fie pedepsit o consideri străină de puterea ta.

16. Porque vossa força é o fundamento de vossa justiça e o fato de serdes Senhor de todos, vos torna indulgente para com todos.

16. Puterea ta este începutul dreptăţii şi, fiind stăpânitor peste toate, te face să fii indulgent cu toţi.

17. Mostrais vossa força aos que não creem no vosso poder, e confundis os que não a conhecem e ousam afrontá-la.

17. Îţi arăţi puterea faţă de cel care nu crede în desăvârşirea puterii şi-i dojeneşti pe cei care cunosc cutezanţa.

18. Senhor de vossa força, julgais com bondade, e nos governais com grande indulgência, porque sempre vos é possível empregar vosso poder, quando quiserdes.

18. Tu eşti stăpânitorul puterii, ne judeci cu blândeţe şi ne guvernezi cu multă îngăduinţă, căci puterea este aproape de tine oricând ai vrea.

19. Agindo desta maneira, mostrastes a vosso povo que o justo deve ser cheio de bondade, e inspirastes a vossos filhos a boa esperança de que, após o pecado, lhes dareis tempo para a penitência;

19. L-ai învăţat pe poporul tău, prin astfel de lucrări, că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni şi-i faci pe fiii tăi să spere că le dai convertire de păcate.

20. porque se os inimigos de vossos filhos, dignos de morte, vós os haveis castigado com tanta prudência e longanimidade, dando-lhes tempo e ocasião para se emendarem,

20. Dacă pe duşmanii fiilor tăi, deşi meritau moartea, i-ai pedepsit cu o astfel de răbdare, dându-le timp să se elibereze şi mod prin care să se îndepărteze de răutate,

21. com quanto cuidado não julgareis vós os vossos filhos, a cujos antepassados concedestes com juramento vossa aliança, repleta de ricas promessas!

21. cu cât mai multă corectitudine i-ai judecat pe fiii tăi, pentru părinţii cărora ai dat jurăminte şi alianţele promisiunilor bune.

22. Portanto, quando nos corrigis, castigais mil vezes mais nossos inimigos, para que em nossos julgamentos nos lembremos de vossa bondade, e para que esperemos em vossa indulgência quando formos julgados.

22. Deci dacă pentru a ne corecta pe noi îi loveşti de o mie de ori pe duşmanii noştri, este pentru ca, atunci când judecăm, să ne amintim de bunătatea ta şi, când suntem judecaţi, să aşteptăm îndurare.

23. Por isso, também aqueles que loucamente viveram no mal, vós os torturastes por meio das suas próprias abominações:

23. De aceea, pe cei care au trăit nedrept în nebunia vieţii, i-ai chinuit prin propriile lor [fapte] abominábile.

24. porque se tinham afastado demais nos caminhos do erro, tomando por deuses os mais vis animais, deixando-se enganar como meninos sem razão;

24. Şi, înşelându-se şi mai mult pe căile înşelăciunii, au luat drept dumnezei cele necinstite, chiar şi printre fiinţele ruşinoase, fiind minţiţi, pe drept, ca nişte copii nepricepuţi.

25. assim é que, como a meninos sem razão, lhes destes um castigo irrisório.*

25. De aceea, ca la nişte copii fără de minte, ai trimis judecata spre batjocură.

26. Mas os que recusam a advertência de semelhante correção sofrerão um castigo digno de Deus.

26. Dar cei care nu se vor lăsa dojeniţi prin mustrările blândeţii vor încerca judecata vrednică de Dumnezeu.

27. Excitados, então, pelos sofrimentos causados por esses animais que tinham julgado deuses, e que os atormentavam, viram o que no começo tinham recusado ver, e reconheceram o verdadeiro Deus. Por isso é que caiu sobre eles a condenação final.*

27. Dar ei, fiind indignaţi că au suferit din cauza la astfel de [lucruri], pe care ei îi considerau dumnezei, văzând că sunt pedepsiţi în ei, l-au văzut şi l-au recunoscut pe Dumnezeul adevărat, cel pe care odinioară îl renegau. De aceea a venit asupra lor pedeapsa extremă.