Eclesiastes, 12

1. Lembra-te do teu Criador nos dias da tua juventude, antes que venham os maus dias e que apareçam os anos dos quais dirás: “Não sinto prazer neles!”.

1. Aminteşte-ţi de cel care te-a creat în zilele tinereţii tale, până să vină zilele cele rele şi să fii atins de anii despre care vei spune: „Nu am nicio plăcere în ei”,

2. Antes que se escureçam o sol, a luz, a lua e as estrelas, e que à chuva sucedam as nuvens;*

2. până să se întunece soarele, lumina, luna şi stelele şi să se întoarcă norii după ploaie,

3. anos nos quais tremem os guardas da casa, nos quais se curvam os homens robustos e param de moer as moleiras pouco numerosas, nos quais se escurecem aqueles que olham pelas janelas,

3. până în ziua când vor tremura paznicii casei şi se vor încovoia oamenii puternici, vor înceta cele care macină, căci vor fi puţine, şi se vor întuneca cele care privesc prin ferestre.

4. nos quais se fecham para a rua os dois batentes da porta, nos quais se enfraquece o ruído do moinho, nos quais os homens se levantam ao canto do passarinho, nos quais se extingue o som da voz,

4. Atunci vor fi închise cele două uşi [care dau] spre stradă, va cădea zgomotul râşniţei; [oamenii] se vor ridica la glasul păsării şi vor înceta toate fiicele cântecului.

5. nos quais se temem as subidas; nos quais se terão sobressaltos no caminho, nos quais a amendoeira branqueia, nos quais o gafanhoto engorda, nos quais a alcaparra perde a sua eficácia, porque o homem se encaminha para a morada eterna e os carpidores percorrem as ruas.*

5. Atunci se vor teme de înălţime şi de teroarea de pe drum; dar va înflori migdalul, se va da deoparte lăcusta şi va fi rupt caperul. Căci orice om va merge spre casa veşniciei sale şi cei care jelesc se vor învârti pe stradă

6. Antes que se rompa o cordão de prata, que se despedace a lâmpada de ouro, antes que se quebre a bilha na fonte, e que se fenda a roldana sobre a cisterna;*

6. până când se va rupe funia de argint şi se va sfărâma vasul de aur, până când va fi zdrobit urciorul deasupra izvorului şi se va sfărâma roata de la fântână,

7. antes que a poeira retorne à terra para se tornar o que era; e antes que o sopro de vida retorne a Deus que o deu.*

7. până se va întoarce pulberea în pământ, aşa cum a fost, şi până când duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.

8. fugacidade das fugacidades, diz o Eclesiastes, tudo é fugaz.

8. Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelét – toate sunt deşertăciune!

9. Além de ser sábio, o Eclesiastes ensinou a ciência ao povo. Ele pesou, perscrutou e dispôs numerosas máximas.

9. Pe lângă [faptul] că a fost înţelept, Qohelét a mai învăţat poporul cunoaşterea, şi-a plecat urechea, a cercetat şi a întocmit multe proverbe.

10. O Eclesiastes aplicou-se à procura de sentenças agradáveis e a redigir com exatidão adágios verídicos.

10. Qohelét a căutat să găsească cuvinte plăcute, iar ceea ce s-a scris este drept, cuvinte ale adevărului.

11. As palavras dos sábios são seme­lhantes a aguilhões, e as sentenças, reunidas em coleção, são parecidas a estacas plantadas, inspiradas por um só pastor.*

11. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe şi stăpânii culegerilor, ca nişte ţăruşi înfipţi: ele sunt date de un singur păstor.

12. De resto, meu filho, quanto ao maior número de palavras que estas, fica sabendo que se podem multiplicar os li­vros a não mais acabar, e que muito estudo se torna uma fadiga para o corpo.

12. În rest, fiule, învaţă din acestea! A face multe cărţi nu are capăt şi studiul mult oboseşte trupul.

13. Em conclusão: tudo bem entendido, teme a Deus e observa seus preceitos, é este o dever de todo homem.

13. Să ascultăm sfârşitul tuturor cuvintelor: teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile sale, căci aceasta este totul pentru om!

14. Deus fará prestar contas de tudo o que está oculto, todo ato, seja ele bom ou mau.

14. Căci Dumnezeu va aduce orice lucrare la judecată, pe lângă cele ascunse, fie bune, fie rele.