Atos dos Apóstolos, 20

1. Depois que cessou o tumulto, Paulo convocou os discípulos. Fez-lhes uma exortação, despediu-se e pôs-se a caminho para ir à Macedônia.

1. După ce s-a potolit agitaţia, Paul i-a chemat pe discipoli, i-a încurajat şi, luându-şi rămas bun, a ieşit şi a plecat spre Macedónia.

2. Percorreu aquela região, exortou os discípulos com muitas palavras e chegou à Grécia,

2. Străbătând părţile acelea, i-a încurajat pe [discipolii de acolo] prin multe cuvinte şi a ajuns în Grecia.

3. onde se deteve por três meses. Como os judeus lhe armassem ciladas no momento em que ia embarcar para a Síria, tomou a resolução de voltar pela Macedônia.

3. Acolo a rămas trei luni. Când era gata să se îmbarce spre Siria, iudeii i-au întins o cursă. Atunci el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedónia.

4. Acompanharam-no Sópatro de Bereia, filho de Pirro, e os tessalonicenses Aristarco e Segundo, Gaio de Derbe, Timóteo, Tíquico e Trófimo, da Ásia.

4. L-au însoţit: Sopatros, [fiul] lui Piros din Beréea, Aristárh şi Secúndus din Tesaloníc, Gáius din Dérbe şi Timotéi, Tihíc şi Trófim din Asia.

5. Estes foram na frente e esperaram-nos em Trôade.

5. Aceştia au mers înainte şi ne-au aşteptat la Tróas.

6. Nós outros, só depois da festa de Páscoa, é que navegamos de Filipos. E, cinco dias depois, fomos ter com eles em Trôade, onde ficamos uma semana.

6. Noi, după ce s-au împlinit zilele Ázimelor, ne-am îmbarcat de la Filípi şi, după cinci zile, am ajuns la ei, la Tróas, unde am rămas şapte zile.

7. No primeiro dia da semana, estando nós reunidos para partir o pão, Paulo, que havia de viajar no dia seguinte, conversava com os discípulos e prolongou a palestra até a meia-noite.*

7. În prima zi a săptămânii eram adunaţi ca să frângem pâinea. Paul, care avea să plece a doua zi, le vorbea. El şi-a prelungit predica până la miezul nopţii.

8. Havia muitas lâmpadas no quarto, onde nos achávamos reunidos.

8. În camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe torţe aprinse.

9. Acontece que um moço, chamado Êutico, que estava sentado numa janela, foi tomado de profundo sono, enquanto Paulo ia prolongando seu discurso. Vencido pelo sono, caiu do terceiro andar abaixo, e foi levantado morto.

9. Un tânăr cu numele Eutich, care stătea pe fereastră, a fost cuprins de un somn adânc în timp ce Paul continua să vorbească. Doborât de somn, a căzut de la al treilea etaj şi a fost ridicat mort.

10. Paulo desceu, debruçou-se sobre ele, tomou-o nos braços e disse: “Não vos pertur­beis, porque a sua alma está nele”.

10. Atunci, Paul a coborât, s-a aplecat peste el şi, luându-l în braţe, a spus: „Nu vă tulburaţi pentru că sufletul lui este în el!”.

11. Então subiu, partiu o pão, comeu e falou-lhes largamente até o romper do dia. Depois partiu.

11. A urcat din nou, a frânt pâinea şi a mâncat, apoi a predicat până în zori. După aceea a plecat.

12. Quanto ao moço, levaram-no dali vivo, cheios de consolação.

12. Iar pe copil l-au dus viu, spre marea lor mângâiere.

13. Nós nos tínhamos adiantado e navegado para Assos, para ali recebermos Paulo. Ele mesmo assim o havia disposto, preferindo fazer a viagem a pé.

13. Iar noi, luând-o înainte cu corăbiile, am navigat spre Ássos, de unde trebuia să-l luăm pe Paul, căci aşa hotărâse, voind să meargă pe jos.

14. Reuniu-se a nós em Assos, e nós o tomamos a bordo e fomos a Mitilene.

14. Când s-a întâlnit cu noi la Ássos, luându-l cu noi, ne-am dus la Mitiléne.

15. Continuando dali, sempre por mar, chegamos no dia seguinte defronte de Quios. No outro dia, chegamos a Samos, e um dia depois estávamos em Mileto.

15. De acolo, ne-am îmbarcat; a doua zi am ajuns în dreptul [insulei] Chíos, iar în ziua următoare am sosit la Sámos şi, o zi mai târziu, am ajuns la Milét.

16. Paulo havia determinado não ir a Éfeso, para não se demorar na Ásia, pois se apressava para celebrar, se possível em Jerusalém, o dia de Pentecostes.

16. Paul se hotărâse să treacă pe lângă Éfes, întrucât nu avea timp să întârzie în Asia. De fapt, se grăbea să ajungă la Ierusalím, dacă ar fi fost posibil, de ziua Rusaliilor.

17. Mas de Mileto mandou a Éfeso chamar os anciãos da igreja.

17. De la Milét a trimis la Éfes ca să-i cheme pe prezbíterii Bisericii.

18. Quando chegaram, e estando todos reunidos, disse-lhes: “Vós sabeis de que modo sempre me tenho comportado para convosco, desde o primeiro dia em que entrei na Ásia.

18. Când aceştia au ajuns la el, le-a zis: „Voi ştiţi prea bine cum am fost cu voi tot timpul, din prima zi în care am coborât în Asia,

19. Servi ao Senhor com toda a humildade, com lágrimas e no meio das provações que me sobrevieram pelas ciladas dos judeus.

19. slujindu-l pe Dumnezeu cu toată umilinţa, [vărsând] lacrimi şi suportând încercările pe care mi le-au cauzat cursele iudeilor;

20. Vós sabeis como não tenho negligenciado, como não tenho ocultado coisa alguma que vos podia ser útil. Preguei e vos instruí publicamente e dentro de vossas casas.

20. că nu m-am sustras de la nimic ca să vă vestesc cele folositoare şi v-am învăţat în public şi prin case,

21. Preguei aos judeus e aos gentios a conversão a Deus e a fé em nosso Senhor Jesus.

21. am dat mărturie înaintea iudeilor şi a grecilor ca să se convertească la Dumnezeu şi să creadă în Domnul nostru Isus.

22. Agora, constrangido pelo Espírito, vou a Jerusalém, ignorando a sorte que ali me espera.

22. Şi iată că acum, împins de Duhul, mă duc la Ierusalím fără ca să ştiu ce mi se va întâmpla acolo,

23. Só sei que, de cidade em cidade, o Espírito Santo me assegura que me esperam em Jerusalém cadeias e perseguições.

23. decât doar că Duhul Sfânt îmi mărturiseşte din cetate în cetate şi-mi spune că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

24. Mas nada disso temo, nem faço caso da minha vida, contanto que termine a minha carreira e o ministério da palavra que recebi do Senhor Jesus, para dar testemunho ao Evangelho da graça de Deus.

24. Dar eu nu pun niciun preţ pe viaţa mea, numai să duc la capăt alergarea mea şi slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da mărturie despre evanghelia harului lui Dumnezeu.

25. Sei agora que não tornareis a ver a minha face, todos vós, por entre os quais andei pregando o Reino de Deus.

25. Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi pe la care am trecut predicând evanghelia împărăţiei nu-mi veţi mai vedea faţa!

26. Portanto, hoje eu protesto diante de vós que sou inocente do sangue de todos,

26. De aceea, dau mărturie astăzi în faţa voastră: eu sunt curat de sângele tuturor,

27. porque nada omiti no anúncio que vos fiz dos desígnios de Deus.

27. căci nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

28. Cuidai de vós mesmos e de todo o rebanho sobre o qual o Espírito Santo vos constituiu bispos, para pastorear a Igreja de Deus, que ele adquiriu com o seu próprio sangue.

28. Vegheaţi asupra voastră şi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a dobândit-o prin sângele propriului Fiu!

29. Sei que depois da minha partida se introduzirão entre vós lobos cruéis, que não pouparão o rebanho.

29. Eu ştiu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi hrăpăreţi, care nu vor cruţa turma.

30. Mesmo dentre vós surgirão homens que hão de proferir doutrinas perversas, com o intento de arrebatarem após si os discípulos.

30. Chiar şi dintre voi se vor ridica oameni care vor spune cuvinte răstălmăcite ca să-i atragă pe discipoli după ei.

31. Vigiai! Lembrai-vos, portanto, de que por três anos não cessei, noite e dia, de admoestar, com lágrimas, a cada um de vós.

31. De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, noaptea şi ziua, nu am încetat să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi!

32. Agora eu vos encomendo a Deus e à palavra da sua graça, àquele que é poderoso para edificar e dar a herança com os santificados.

32. Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului său, care are puterea să zidească şi să dea moştenirea tuturor celor care au fost sfinţiţi.

33. De ninguém cobicei prata, nem ouro, nem vestes.

33. Nu am râvnit nici argintul, nici aurul, nici haina nimănui;

34. Vós mesmos sabeis: estas mãos proveram às minhas necessidades e às dos meus companheiros.

34. dar voi ştiţi că pentru trebuinţele mele şi ale celor care erau cu mine au slujit aceste mâini.

35. Em tudo vos tenho mostrado que assim, trabalhando, convém acudir os fracos e lembrar-se das palavras do Senhor Jesus, porquanto ele mesmo disse: É maior felicidade dar que receber!”.*

35. V-am arătat în toate privinţele că, trudind astfel, trebuie să le veniţi în ajutor celor slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus. Căci el spunea: «Este mai mare fericire [în] a da decât [în] a primi»”.

36. A essas palavras, ele se pôs de joelhos a orar.

36. După ce a spus acestea, a îngenuncheat şi s-a rugat împreună cu ei toţi.

37. Derramaram-se em lágrimas e lançaram-se ao pescoço de Paulo para abraçá-lo,

37. Atunci toţi au izbucnit în plâns, l-au îmbrăţişat pe Paul şi l-au sărutat.

38. aflitos, sobretudo pela palavra que tinha dito: “Já não vereis a minha face”. Em seguida, acompanharam-no até o navio.

38. Erau întristaţi mai ales pentru cuvântul pe care li-l spusese, că nu aveau să mai vadă faţa lui. Apoi l-au însoţit până la corabie.