Fundar 93 Resultados para: pom
Pomana te scapă de la moarte şi ea curăţă orice păcat. Cei care fac pomană vor fi umpluţi de viaţă. (Cartea lui Tobía 12, 9)
A murit în pace la o sută doisprezece ani şi a fost înmormântat cum se cuvine la Niníve. Avea şaizeci şi doi de ani când a devenit neputincios cu ochii, iar după ce şi-a recăpătat vederea, a trăit în prosperitate şi a dat de pomană. A continuat să-l laude pe Dumnezeu şi să dea mărturie despre măreţia lui Dumnezeu. (Cartea lui Tobía 14, 2)
Acum, copiii mei, vă poruncesc: slujiţi-l pe Dumnezeu în adevăr şi faceţi ce este plăcut înaintea lui! Copiilor voştri să li se hotărască să facă dreptate şi pomană şi să-şi amintească de Dumnezeu, să binecuvânteze numele lui în orice clipă în adevăr şi cu toată puterea lor! Acum, tu, fiule, pleacă din Niníve şi nu mai rămâne aici! În ziua în care o vei îngropa pe mama ta alături de mine, chiar în ziua aceea, să nu mai poposeşti nicio noapte între hotarele ei! Căci văd multă nedreptate în ea şi multe înşelăciuni se fac într-însa şi nu le este ruşine. (Cartea lui Tobía 14, 9)
Vezi, fiule, câte i-a făcut Nadáb lui Ahicár, care l-a crescut! Oare nu a ajuns de viu în pământ? Dumnezeu i-a răsplătit nelegiuirea sub ochii săi şi l-a adus la lumină pe Ahicár, iar pe Nadáb l-a dus în întuneric pe veci, pentru că a căutat să-l ucidă pe Ahicár. Dând de pomană, l-a scos din laţul morţii pe care i-l întinsese Nadáb, iar Nadáb a căzut în laţul morţii şi a pierit. (Cartea lui Tobía 14, 10)
Acum, fiilor, vedeţi ce face pomana şi ce face nelegiuirea: ucide. Iată, sufletul meu se stinge!”. L-au pus pe pat şi a murit. Apoi a fost înmormântat cum se cuvine. (Cartea lui Tobía 14, 11)
El este ca pomul sădit pe malul apei, care dă rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veştejesc şi în tot ceea ce face are succes. (Cartea Psalmilor 1, 3)
munţii şi toate dealurile, pomii roditori şi toţi cedrii, (Cartea Psalmilor 148, 9)
Din ziua de azi vă scutesc de plata treimii din semănături, de cea a jumătăţii din roadele pomilor care mi se cuvin mie şi niciodată nu le voi mai lua din ziua de azi şi până în vecie de la ţara lui Iúda şi de la cele trei districte care i-au fost adăugate din Samaría şi Galiléea. (Cartea întâi a Macabéilor 10, 30)
Regele Alexándru i-a ieşit în întâmpinare şi [Ptoleméu] i-a dat-o pe Cleopátra, fiica lui. Au făcut nunta ei la Ptolemáis, după [obiceiul] regilor, cu mare pompă. (Cartea întâi a Macabéilor 10, 58)
Am stabilit pentru ei hotarele Iudéii, iar cele trei districte – Afairéma, Lída şi Ratamím – să fie adăugate Iudéii de la Samaría împreună cu tot ceea ce este în stăpânirea lor, pentru toţi cei care aduc jertfă la Ierusalím, în locul taxelor regeşti pe care le lua regele de la ei mai înainte în fiecare an din roadele pământului şi ale pomilor. (Cartea întâi a Macabéilor 11, 34)
Să ne fie suficient că am pomenit acestea! După aceste câteva [cuvinte], trebuie să ne întoarcem la povestire. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 17)
Ea este pomul vieţii pentru cei care se ţin de ea, iar cei care se sprijină de ea sunt fericiţi. (Cartea Proverbelor 3, 18)
