Fundar 12 Resultados para: plângea
S-au ridicat toţi fiii săi şi toate fiicele sale ca să-l mângâie; dar el refuza să fie mângâiat de ei, ci zicea: „Voi coborî în locuinţa morţilor jelindu-l pe fiul meu”. Şi tatăl său îl plângea. (Cartea Genezei 37, 35)
L-a deschis şi a văzut copilul şi, iată, era un băieţel care plângea. I s-a făcut milă de el şi a zis: ,,Acesta este un copil de-ai evreilor!”. (Cartea Exodului 2, 6)
Aşa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului, [Penína] o lua în râs, iar [Ána] plângea şi nu mânca. (Cartea întâi a lui Samuél 1, 7)
[Ána] avea sufletul amărât, se ruga Domnului şi plângea. (Cartea întâi a lui Samuél 1, 10)
Samuél nu s-a mai dus să-l vadă pe Saul până în ziua morţii sale. Samuél îl plângea pe Saul, pentru că Domnului i-a părut rău că îl făcuse pe Saul rege peste Israél. (Cartea întâi a lui Samuél 15, 35)
L-au îngropat pe Abnér la Hebrón. Regele şi-a ridicat glasul şi a plâns la mormântul lui Abnér. Tot poporul plângea. (Cartea a doua a lui Samuél 3, 32)
Toată ţara plângea cu glas tare când tot poporul trecea. Regele a trecut pârâul Cédron şi tot poporul a trecut înainte, pe drumul spre pustiu. (Cartea a doua a lui Samuél 15, 23)
Davíd a urcat Muntele Măslinilor. Mergea şi plângea; avea capul acoperit şi era desculţ. Şi tot poporul care era cu el avea capul acoperit, urca şi plângea. (Cartea a doua a lui Samuél 15, 30)
În timp ce Ésdra se ruga şi mărturisea plângând şi căzând în faţa casei lui Dumnezeu, s-a întrunit la el o adunare foarte mare de bărbaţi, femei şi copii. Poporul plângea cu lacrimi. (Cartea lui Ésdra 10, 1)
Guvernatorul Nehemía, preotul şi scribul Ésdra şi levíţii care explicau poporului au zis întregului popor: „Ziua aceasta este sfântă pentru Domnul Dumnezeul vostru; nu jeliţi şi nu plângeţi!” – căci tot poporul plângea în timp ce asculta cuvintele legii. (Cartea lui Nehemía 8, 9)
Ea însă îi spunea: „Taci şi lasă-mă, nu mă păcăli! Fiul meu a pierit”. Şi în fiecare zi ieşea în fugă din casă, se uita pe drumul pe care plecase fiul ei şi nu se încredea în nimeni. Iar când apunea soarele, intra, îl jelea şi îl plângea toată noaptea şi nu avea somn. (Cartea lui Tobía 10, 7)
(Mc 16,9-11; Mt 28,9-10) Iar Maria stătea lângă mormânt, afară, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt (Evanghelia după sf. Ioan 20, 11)
