Fundar 81 Resultados para: Ultimă Voință
Ajungând la ultima suflare, a zis: „Tu, nemernicule, ne scoţi din viaţa prezentă, dar Regele lumii ne va ridica la învierea vieţii veşnice pe noi, care murim pentru legile sale”. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 9)
Ultima, după fii, a trecut din viaţă şi mama. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 41)
De aceea, şi atunci când se adaptează la toate, slujeşte darului tău atothrănitor, după voinţa celor care sunt în nevoie, (Cartea Înţelepciunii 16, 25)
Nu umbla pe cale cu un îndrăzneţ, ca să nu te împovăreze! Căci el face după el şi după voinţa lui şi din cauza nepriceperii lui vei pieri împreună [cu el]. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 8, 15)
Iată, cerul şi cerul cerurilor, abisul şi pământul se vor cutremura la vizitarea lui! Tot universul a fost făcut şi se face prin voinţa lui. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 16, 18)
Le-a dat voinţă, limbă şi ochi, urechi şi inimă pentru a cugeta. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 17, 6)
El guvernează lumea cu palma mâinii sale şi toate ascultă de voinţa lui. Pentru că el este regele tuturor prin puterea sa, care desparte între ele cele sfinte de cele profane. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 18, 3)
Nu este înţelepciune cunoaşterea răului şi voinţa păcătoşilor nu este inteligenţă. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 19, 22)
O îmbinare de lemne legate într-o casă, la un cutremur, nu se desface, tot aşa inima întărită de o voinţă gândită nu se descurajează în timpul [de încercare]. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 22, 16)
Omul păcătos respinge dojana şi găseşte scuze conform cu voinţa lui. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 32, 17)
Omul cu voinţă nu trece cu vederea gândirea, dar străinul şi cel arogant nu se apleacă de teamă. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 32, 18)
La arătarea lui se vor cutremura munţii şi prin voinţa lui va sufla vântul de la miazăzi. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 43, 16)
