Fundar 2187 Resultados para: Tatăl și Fiul
Dar omul acela i-a zis lui Ióab: „Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de [sícli] de argint, nu mi-aş întinde mâna spre fiul regelui; căci în auzul nostru a poruncit regele ţie, lui Abişái şi lui Itái, zicând: «Cruţaţi-mi-l pe fiul meu Absalóm!». (Cartea a doua a lui Samuél 18, 12)
Ahimáaţ, fiul lui Sadóc, a zis: „Voi fugi să duc vestea bună regelui, că Domnul l-a scăpat din mâna duşmanilor săi”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 19)
Ióab i-a zis: „Nu vei duce tu veste bună astăzi! O vei duce într-o altă zi! Astăzi nu o vei duce pentru că fiul regelui a murit”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 20)
Ahimáaţ, fiul lui Sadóc, i-a zis din nou lui Ióab: „Orice ar fi, lasă-mă să alerg şi eu după Cúşi!”. Dar Ióab i-a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiul meu? Nu vei avea nicio recompensă pentru veste bună dacă mergi”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 22)
Străjerul a zis: „Văd că alergătura celui dintâi este ca alergătura lui Ahimáaţ, fiul lui Sadóc”. Iar regele a zis: „Este un om bun; aduce veşti bune”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 27)
Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalóm! Fiul meu, fiul meu Absalóm! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 1)
Regele şi-a acoperit faţa şi striga cu glas puternic: „Fiul meu Absalóm! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 5)
Şiméi, fiul lui Ghéra din Beniamín, din Bahurím, a coborât repede cu oamenii din Iúda în întâmpinarea regelui Davíd. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 17)
Au trecut vadul ca să ajute casa regelui să treacă, făcând ceea ce este bun în ochii lui. Şiméi, fiul lui Ghéra, a căzut [la pământ] înaintea regelui pe când el trecea Iordánul. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 19)
Atunci Abişái, fiul Ţerúiei, a zis: „Pentru aceasta nu trebuie dat la moarte Şiméi, pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?”. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 22)
Mefibóşet, fiul lui Saul, a coborât în întâmpinarea regelui. Nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi făcuse barba, nici nu-şi spălase hainele din ziua când regele a plecat şi până în ziua când s-a întors în pace. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 25)
Acolo era un om de nimic al cărui nume era Şéba, fiul lui Bicrí din Beniamín. El a sunat din trâmbiţă şi a zis: „Noi n-avem nicio parte cu Davíd, nicio moştenire cu fiul lui Iése! Fiecare la cortul său, Israél!”. (Cartea a doua a lui Samuél 20, 1)
