Fundar 2617 Resultados para: Promisiunile Lui Dumnezeu
Dar cei care nu se vor lăsa dojeniţi prin mustrările blândeţii vor încerca judecata vrednică de Dumnezeu. (Cartea Înţelepciunii 12, 26)
Într-adevăr, toţi oamenii sunt din natură fără rost, cei care nu au cunoaşterea lui Dumnezeu și care, din cele bune care se văd, nu au putut să-l recunoască pe Cel care Este şi, dând atenţie lucrărilor, nici nu l-au recunoscut pe Artizan. (Cartea Înţelepciunii 13, 1)
Totuşi, asupra lor reproşul este blând, căci ei, probabil, s-au înşelat căutându-l pe Dumnezeu şi voind să-l găsească. (Cartea Înţelepciunii 13, 6)
Dar blestemat ceea ce este făcut de mână de om şi cel care a făcut-o, pentru că a făcut şi a numit dumnezeu ceea ce este coruptibil! (Cartea Înţelepciunii 14, 8)
De aceea, va fi o condamnare cu privire la idolii neamurilor, pentru că au ajuns un lucru abominábil în creaţia lui Dumnezeu, un scandal pentru sufletele oamenilor şi o capcană pentru picioarele celor nepricepuţi. (Cartea Înţelepciunii 14, 11)
Un tată îndurerat de o suferinţă prematură, datorată fiului luat repede, a făcut cândva un chip şi acum cinsteşte un om mort ca pe Dumnezeu şi le-a transmis servitorilor săi taine şi rituri. (Cartea Înţelepciunii 14, 15)
Ba mai mult, nefiindu-le îndeajuns că s-au înşelat cu privire la cunoaşterea lui Dumnezeu, ci trăind în lupta cea mare a necunoaşterii, au numit astfel de rele pace. (Cartea Înţelepciunii 14, 22)
Dar va veni asupra lor o dublă pedeapsă, căci au gândit rău despre Dumnezeu, dând atenţie idolilor, jurând nedrept cu înşelăciune, dispreţuind sfinţenia. (Cartea Înţelepciunii 14, 30)
El plăsmuieşte cu trudă inutilă, din acelaşi lut, un dumnezeu zadarnic, care, născut cu puţin înainte din pământ, merge după puţin [acolo] de unde a fost luat, când i se va cere cont de suflet. (Cartea Înţelepciunii 15, 8)
Un om i-a făcut şi un duh împrumutat i-a plăsmuit, căci niciun om nu poate să plăsmuiască un dumnezeu asemenea sieşi. (Cartea Înţelepciunii 15, 16)
Se întâmplă să nu fie atât de frumoase, încât să fie de dorit, ca la vederea [altor] animale, căci ei au fugit de lauda lui Dumnezeu şi de binecuvântarea lui. (Cartea Înţelepciunii 15, 19)
Uneori, flacăra devenea mai blândă, ca să nu consume animalele trimise asupra celor nelegiuiţi, ci ei, văzând, să recunoască [faptul] că ei sunt urmăriţi de judecata lui Dumnezeu. (Cartea Înţelepciunii 16, 18)
