Fundar 3109 Resultados para: Oameni Ai Lui Dumnezeu
Toate neamurile dimprejurul lor căutau să-i distrugă, căci spuneau: „Nu au căpetenie şi se tem. Aşadar, să luptăm împotriva lor şi să ştergem amintirea lor dintre oameni!”. (Cartea întâi a Macabéilor 12, 53)
A scos din ea toate impurităţile şi a aşezat în ea oameni care să împlinească legea. A fortificat-o şi şi-a construit în ea case. (Cartea întâi a Macabéilor 13, 48)
Câţiva [oameni] periculoşi au pus stăpânire pe regatul părinţilor noştri, dar eu vreau să-mi recapăt domnia ca s-o refac cum era mai înainte. Am adunat o armată numeroasă şi am pregătit corăbii de război. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 3)
Salvaţi de Dumnezeu din pericole mari, îi aducem mare mulţumire că ne-a stat alături împotriva regelui. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 11)
Preoţii [zeiţei] Nanáia le-au scos în faţa lui. [Antióh], însoţit de puţini [oameni], a intrat în incinta templului. Când a intrat Antióh, au închis templul, (Cartea a doua a Macabéilor 1, 15)
Trecând mulţi ani, când a decis Dumnezeu, Nehemía a fost trimis de către regele Pérsiei [în Iudéea]. Atunci, el i-a trimis după foc pe descendenţii preoţilor care-l ascunseseră. Când aceştia i-au adus la cunoştinţă că nu au găsit foc, ci numai apă densă, le-a poruncit să o scoată şi să o aducă. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 20)
Mai era în scriere cum profetul, fiind înştiinţat prin descoperire, a poruncit să fie aduse după el cortul şi arca atunci când a ieşit spre muntele pe care a urcat Moise şi a văzut moştenirea lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 4)
Dumnezeu, care a salvat întregul său popor, care le-a redat tuturor moştenirea, regalitatea, preoţia şi sfinţenia, (Cartea a doua a Macabéilor 2, 17)
după cum a promis prin lege, noi ne punem speranţa în Dumnezeu că în curând se va îndura de noi şi ne va aduna din [orice loc] de sub cer în locul sfânt. El ne-a scăpat de rele mari şi a purificat locul [cel sfânt]”. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 18)
Ajunsese deja aproape de vistierie împreună cu trupa sa de pază când Stăpânul duhurilor şi a toată puterea a provocat o arătare măreaţă, încât toţi cei care avuseseră curaj să vină acolo au fost loviţi de puterea lui Dumnezeu şi au fost învăluiţi de spaimă şi deznădejde. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 24)
Pe cel care intrase mai înainte cu mult alai şi cu toată garda, acum îl purtau fără vlagă cei care recunoşteau pe faţă puterea lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 28)
„Tu, însă, care ai fost biciuit din cer, vesteşte tuturor puterea cea mare a lui Dumnezeu”. Şi după ce au zis acestea, s-au făcut nevăzuţi. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 34)
