Fundar 8625 Resultados para: Lor
Muştele moarte pot strica şi revărsa untdelemnul amestecat; puţină nebunie este mai de preţ decât înţelepciunea şi decât gloria. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 1)
Cine taie pietre poate fi rănit de ele, iar cine crapă lemne este în pericol din cauza lor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 9)
Începutul cuvintelor gurii sale sunt nebunie, iar sfârşitul gurii sale este prostia cea mai rea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 13)
Din cauza lenei cade grinda şi din cauza delăsării mâinilor picură în casă. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 18)
Atunci se vor teme de înălţime şi de teroarea de pe drum; dar va înflori migdalul, se va da deoparte lăcusta şi va fi rupt caperul. Căci orice om va merge spre casa veşniciei sale şi cei care jelesc se vor învârti pe stradă (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 12, 5)
Deşertăciunea deşertăciunilor – spune Qohelét – toate sunt deşertăciune! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 12, 8)
Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte ţepuşe şi stăpânii culegerilor, ca nişte ţăruşi înfipţi: ele sunt date de un singur păstor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 12, 11)
Să ascultăm sfârşitul tuturor cuvintelor: teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile sale, căci aceasta este totul pentru om! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 12, 13)
Cântarea Cântărilor, care este a lui Solomón. (Cartea Cântarea Cântărilor 1, 1)
Fă-mi cunoscut, tu, cel pe care sufletul meu îl iubeşte, unde paşti [turma] şi unde o faci să se odihnească! De ce să rătăcesc pe lângă turmele tovarăşilor tăi? (Cartea Cântarea Cântărilor 1, 7)
Dacă nu ştii, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele turmei şi paşte-ţi iezii lângă locuinţele păstorilor! (Cartea Cântarea Cântărilor 1, 8)
Flori se văd pe pământ, timpul cântării s-a apropiat şi glasul turturelei se aude în ţinuturile noastre. (Cartea Cântarea Cântărilor 2, 12)