Fundar 3855 Resultados para: Loialitate Față De Dumnezeu
Iúda, când a aflat de cruzimea săvârşită faţă de cei de un neam cu el, le-a poruncit bărbaţilor care erau cu el, (Cartea a doua a Macabéilor 12, 5)
s-a rugat lui Dumnezeu, judecătorul cel drept, a pornit împotriva ucigaşilor fraţilor săi şi, în timpul nopţii, a dat foc portului şi a ars corăbiile; iar pe cei care fugiseră acolo i-a străpuns. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 6)
Întrucât s-a încins o luptă aprigă şi oamenii lui Iúda aveau succes datorită ajutorului lui Dumnezeu, nomazii, înfrânţi, l-au rugat pe Iúda să le dea mâna dreaptă, promiţându-i că îi vor da animale şi că îl vor ajuta şi altădată. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 11)
După ce au pus stăpânire pe cetate cu voia lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, aşa încât lacul vecin, care avea o lăţime de două stádii, părea că este plin cu sângele vărsat. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 16)
După înfrângerea şi uciderea acestora, s-a îndreptat cu armata şi spre Efrón, o cetate întărită în care locuia Lýsias cu o mulţime de toate felurile şi tineri puternici aşezaţi în faţa zidurilor: le apărau cu vitejie, iar înăuntru erau multe maşini de război şi suliţe. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 27)
Dar iudeii care locuiau acolo au dat mărturie că cei din Scitópolis s-au purtat cu bunăvoinţă faţă de ei, întâmpinându-i binevoitori în momentele de necaz. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 30)
Le-au mulţumit [celor din Scitópolis] şi i-au îndemnat ca şi pe mai departe să se arate binevoitori faţă de neamul [iudeilor]. De acolo au venit la Ierusalím cu puţin înainte de Sărbătoarea Săptămânilor. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 31)
au început să se roage, cerând ca păcatul săvârşit să fie şters de tot. Nobilul Iúda şi-a îndemnat mulţimea să se păzească pentru a fi fără păcat, având în faţa ochilor ce se întâmplase cu cei căzuţi din cauza păcatului. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 42)
Apoi, el a stat la sfat cu bătrânii şi a hotărât să nu aştepte ca armata regelui să năvălească în Iudéea şi să pună stăpânire pe cetate, ci să pornească şi să hotărască lucrurile cu ajutorul lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 13, 13)
Dându-le alor săi [cuvântul] de ordine: „Biruinţa lui Dumnezeu”, a năvălit noaptea, împreună cu cei mai buni tineri aleşi, asupra cortului regesc şi a ucis cam la două mii de oameni; a străpuns elefantul cel mai mare împreună cu cel care îl conducea. (Cartea a doua a Macabéilor 13, 15)
Mai întâi cu gânduri sincere pentru interesele regelui; în al doilea rând, din grijă faţă de poporul meu, căci din nechibzuinţa celor despre care am vorbit mai înainte, toţi cetăţenii neamului nostru suferă nu puţine nenorociri. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 8)
Cunoscând fiecare dintre aceste [lucruri], o, rege, ai grijă de ţara şi neamul nostru oprimat cu omenia binevoitoare pe care o ai faţă de noi toţi! (Cartea a doua a Macabéilor 14, 9)
