Fundar 613 Resultados para: Lau
Cu ei erau Hemán şi Iedutún şi ceilalţi care fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să-l laude pe Domnul, căci veşnică este îndurarea lui. (Cartea întâi a Cronicilor 16, 41)
patru mii erau uşieri şi patru mii îl lăudau pe Domnul cu instrumente pe care le-au făcut pentru laudă. (Cartea întâi a Cronicilor 23, 5)
ca să stea în fiecare dimineaţă să-l preamărească şi să-l laude pe Domnul. Tot aşa şi seara. (Cartea întâi a Cronicilor 23, 30)
Davíd şi căpeteniile armatei au împărţit pentru slujire oameni – dintre fiii lui Asáf, Hemán şi Iedutún – care să profeţească prin harpe, alăute şi cimbale. Numărul oamenilor destinaţi pentru slujire era: (Cartea întâi a Cronicilor 25, 1)
dintre fiii lui Asáf: Zacúr, Iosíf, Netánia şi Aşareelá; fiii lui Asáf erau sub călăuzirea lui Asáf, care profeţea sub călăuzirea regelui; (Cartea întâi a Cronicilor 25, 2)
din Iedutún, fiii lui Iedutún: Ghedalía, Ţerí, Isaía, Haşabía, Matitía [şi Şiméi], şase; ei erau sub călăuzirea tatălui lor, Iedutún, care profeţea cu harpa ca să-l preamărească şi să-l laude pe Domnul; (Cartea întâi a Cronicilor 25, 3)
Toţi aceştia erau sub călăuzirea părinţilor lor, Asáf, Iedutún şi Hemán, când cântau în casa Domnului din cimbale, alăute şi harpe pentru slujirea casei lui Dumnezeu, sub călăuzirea regelui. (Cartea întâi a Cronicilor 25, 6)
Căci ale tale sunt, Doamne, mărirea, puterea, gloria, splendoarea şi lauda. Pentru că tot ce este în cer şi pe pământ este al tău. A ta, Doamne, este împărăţia şi tu eşti înălţat peste toate. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 11)
Acum, Dumnezeul nostru, te preamărim şi lăudăm numele tău cel glorios. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 13)
A făcut zece lighene şi a pus cinci la dreapta şi cinci la stânga pentru ca să se spele în ele. Spălau în ele ceea ce era pentru arderea de tot, iar marea era ca să se spele preoţii în ea. (Cartea a doua a Cronicilor 4, 6)
levíţii cântăreţi, toţi – Asáf, Hemán, Iedutún, fiii şi fraţii lor – îmbrăcaţi în mătase, stăteau în partea de est a altarului cu cimbale, alăute şi harpe, iar o sută douăzeci de preoţi sunau din trâmbiţe. (Cartea a doua a Cronicilor 5, 12)
Când cei care sunau din trâmbiţe şi cântăreţii au devenit un singur glas, lăudându-l şi mulţumindu-i lui Dumnezeu. Și-au înălţat sunetul trâmbiţelor, al cimbalelor şi al tuturor instrumentelor muzicale şi l-au lăudat pe Dumnezeu – căci este bun şi veşnică este îndurarea lui –, atunci un nor a umplut templul Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 5, 13)
