Fundar 2407 Resultados para: Fie
Dar cineva din popor i-a zis: „Tatăl tău a pus poporul să jure, zicând: «Blestemat să fie acela care va mânca astăzi!»”. Însă poporul era sleit de puteri. (Cartea întâi a lui Samuél 14, 28)
Saul a zis: „Împrăştiaţi-vă prin popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia şi să le înjunghie aici! Apoi mâncaţi şi nu păcătuiţi împotriva Domnului mâncând cu sânge!”. Tot poporul şi-a adus noaptea boul, fiecare cu mâna sa, şi i-au înjunghiat acolo. (Cartea întâi a lui Samuél 14, 34)
Acum mergi şi loveşte-l pe Amaléc, nimiceşte tot ceea ce are! Să nu-ţi fie milă şi să dai morţii bărbat şi femeie, copil şi sugar, bou şi oaie, cămilă şi măgar!»”. (Cartea întâi a lui Samuél 15, 3)
Domnul i-a zis lui Samuél: „Până când îl vei plânge pe Saul pentru că l-am îndepărtat să mai fie rege peste Israél? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te! Te voi trimite la Iése, cel din Betleém, căci am văzut între fiii săi un rege pentru mine”. (Cartea întâi a lui Samuél 16, 1)
Coada lancei lui era ca sulul unui ţesător, iar vârful lancei sale era de şase sute de sícli de fier. Cel care-i purta scutul mergea înaintea lui. (Cartea întâi a lui Samuél 17, 7)
Davíd i-a zis: „Domnul, care m-a salvat din gheara leului şi din laba ursului, mă va salva şi din mâna acestui filistean”. Atunci Saul i-a zis lui Davíd: „Du-te şi Domnul să fie cu tine!”. (Cartea întâi a lui Samuél 17, 37)
Saul i-a zis lui Davíd: „Iat-o pe Meráb, fiica mea cea mai mare! Ţi-o voi da de soţie. Numai să fii pentru mine un fiu viteaz şi să lupţi luptele Domnului!”. Saul îşi spunea: „Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filisténilor să fie asupra lui!”. (Cartea întâi a lui Samuél 18, 17)
Când a venit timpul ca Meráb, fiica lui Saul, să-i fie dată de soţie lui Davíd, ea a fost dată de soţie lui Adriél din Mehóla. (Cartea întâi a lui Samuél 18, 19)
El îşi zicea: „I-o voi da ca să fie pentru el o capcană şi să fie în mâna filisténilor”. Iar Saul i-a zis lui Davíd pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi ginere”. (Cartea întâi a lui Samuél 18, 21)
[Ionatán] i-a răspuns: „Niciodată! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi spună; de ce mi-ar ascunde tatăl meu acest lucru? Asta nu va fi!”. (Cartea întâi a lui Samuél 20, 2)
aşa să-i facă Domnul lui Ionatán – ba mai rău –; dacă tatăl meu va crede că e bine să vină răul asupra ta, îţi voi spune, te voi lăsa [să pleci] şi vei merge în pace. Domnul să fie cu tine aşa cum a fost cu tatăl meu! (Cartea întâi a lui Samuél 20, 13)
Să nu-ţi îndepărtezi niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul îi va nimici pe fiecare dintre duşmanii lui Davíd de pe faţa pământului! (Cartea întâi a lui Samuél 20, 15)