Fundar 1228 Resultados para: Drum Spre Canaan
Când era să se sfârşească, a vorbit astfel: „Este de dorit să treci din viaţă [prin mâinile] oamenilor când aştepţi speranţa de la Dumnezeu că vei fi înviat iarăşi de el; dar pentru tine nu va fi înviere spre viaţă”. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 14)
Îl invocau pe Domnul să privească spre poporul pe care toţi îl călcau în picioare şi să se îndure de templul profanat de oamenii fărădelege; (Cartea a doua a Macabéilor 8, 2)
să aibă milă şi de cetatea pustiită şi pe punctul de a fi rasă la pământ şi să asculte sângele care striga spre el; (Cartea a doua a Macabéilor 8, 3)
că va lăsa liberă cetatea sfântă spre care se grăbea să o radă la pământ şi să facă din ea o groapă comună. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 14)
văzând că cei puternici din apropiere şi vecini cu regatul nostru pândesc momentul şi aşteaptă să vadă ce va urma, l-am lăsat în locul meu ca rege pe Antióh, fiul [meu] pe care de multe ori, având de pornit în grabă spre satrapiile de sus, vi l-am încredinţat şi recomandat celor mai mulţi dintre voi. Iar lui i-am scris cele de mai jos. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 25)
Când au terminat rugăciunea, au luat armele şi au ieşit din cetate o bună bucată de drum şi, când s-au apropiat de duşmani, s-au oprit. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 27)
Când s-au îndepărtat la nouă stádii de acolo, deoarece se îndreptau spre Timotéi, i-au atacat nişte arabi, nu mai puţin de cinci mii de pedestraşi şi cinci sute de călăreţi. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 10)
După înfrângerea şi uciderea acestora, s-a îndreptat cu armata şi spre Efrón, o cetate întărită în care locuia Lýsias cu o mulţime de toate felurile şi tineri puternici aşezaţi în faţa zidurilor: le apărau cu vitejie, iar înăuntru erau multe maşini de război şi suliţe. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 27)
Regele înainta cu gânduri barbare spre a le da iudeilor să vadă [nenorociri] mai mari decât cele pe care le făcuse tatăl său. (Cartea a doua a Macabéilor 13, 9)
Atunci, neamurile din Iudéea care fugiseră din cauza lui Iúda s-au adunat împreună la Nicanór, considerând că necazurile şi nenorocirile iudeilor erau spre norocul lor. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 14)
[Nicanór], întinzându-şi [mâna] dreaptă spre templu, a jurat astfel: „Dacă nu mi-l predaţi pe Iúda în lanţuri, voi rade la pământ această incintă a lui Dumnezeu, voi dărâma acest altar şi voi ridica aici un templu strălucit pentru Dyonísos”. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 33)
După ce a spus acestea, a plecat. Iar preoţii, ridicându-şi mâinile spre cer, l-au invocat pe Acela care a luptat întotdeauna alături de neamul nostru, spunând: (Cartea a doua a Macabéilor 14, 34)
