Fundar 1448 Resultados para: Adam Până La Noah
Oare nu este o tristeţe până la moarte un tovarăş şi un prieten care se schimbă în duşman? (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 37, 2)
Aşa este şi fierarul aşezat lângă nicovală, învăţat cu lucratul fierului: aburii focului îi topesc trupul şi se luptă cu căldura cuptorului. Zgomotul ciocanului asuzerşte urechile sale, ochii sunt înaintea asemănării obiectului; îşi pune la inimă terminarea lucrării şi lipsa lui de somn este ca să o înfrumuseţeze până la desăvârşire. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 38, 28)
Mulţi vor lăuda inteligenţa lui şi până în veci nu va fi uitată. Nu va dispărea amintirea lui şi numele lui va fi viu din generaţie în generaţie. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 39, 9)
O mare îndeletnicire a fost creată pentru fiecare om şi un jug greu asupra fiilor lui Adám din ziua ieşirii din sânul mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 1)
De la cel care stă pe un tron glorios şi până la cel care este umilit pe ţărână şi cenuşă, (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 3)
de la cel care poartă purpură şi coroană până la cel învăluit cu haină sărăcăcioasă, (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 4)
[Aşa este] pentru orice făptură, de la om până la animal, dar pentru păcătoşi, de şapte ori mai mult: (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 40, 8)
E mai bine răutatea unui bărbat decât binefacerea unei femei, a femeii care umple de ruşine până la dispreţ. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 42, 14)
A împodobit măreţiile înţelepciunii sale, după cum este dinaintea veacului şi până-n veci. Nimic nu este adăugat şi nimic nu este împuţinat şi nu a avut nevoie de nimeni ca să-l sfătuiască. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 42, 21)
De la lună este semn pentru sărbătoare, splendoare care descreşte până la sfârşit. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 43, 7)
Până în veac va rămâne descendenţa lor şi gloria lor nu se va şterge. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 44, 13)
De aceea, [Domnul] a pus în jurământul cu el să fie binecuvântate neamurile prin descedenţa lui; să se înmulţească precum pulberea pământului şi să înalţe descedenţa lui ca stelele, iar ei vor moşteni de la mare la mare şi de la râu până la marginile pământului. (Cartea lui Ben Siráh (=Ecleziasticul) 44, 21)
