Fundar 26382 Resultados para: Şi
A luat şi a intrat în cetate şi soacra a văzut ce culesese. [Rut] a scos şi i-a dat ceea ce rămăsese după ce se săturase. (Cartea lui Rut 2, 18)
Soacra ei i-a zis: „Unde ai cules astăzi şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel care te-a acceptat!”. Rut i-a spus soacrei sale la cine muncise: „Omul la care am muncit azi – a zis ea – se numeşte Bóoz”. (Cartea lui Rut 2, 19)
Noémi i-a zis nurorii sale: „Să fie el binecuvântat de Domnul, care nu renunţă la îndurare faţă de cei vii şi faţă de cei morţi!”. Noémi i-a [mai] spus: „Omul acesta este rudă cu noi, este dintre cei care pot să ne răscumpere”. (Cartea lui Rut 2, 20)
Noémi i-a zis lui Rut, nora ei: „Este bine, fiica mea, să ieşi cu slujitoarele lui şi să nu fii găsită într-un alt ogor”. (Cartea lui Rut 2, 22)
Ea a rămas împreună cu slujitoarele lui Bóoz ca să culeagă până la sfârşitul seceratului orzului şi seceratului grâului. Ea locuia cu soacra ei. (Cartea lui Rut 2, 23)
Spală-te, unge-te, îmbracă-te cu hainele tale şi coboară la arie! Să nu te faci recunoscută de către el până când va termina de mâncat şi de băut! (Cartea lui Rut 3, 3)
Când se va culca, să ştii locul unde s-a culcat: mergi, dezveleşte-i picioarele şi culcă-te [şi tu]! Iar el îţi va spune ce să faci”. (Cartea lui Rut 3, 4)
[Rut] a coborât la arie şi a făcut tot ceea ce i-a poruncit soacra ei. (Cartea lui Rut 3, 6)
Bóoz a mâncat şi a băut şi i s-a înveselit inima. A mers şi s-a culcat la marginea clăii [de orz]. Rut a venit uşor, i-a dezvelit picioarele şi s-a culcat. (Cartea lui Rut 3, 7)
La miezul nopţii, omul s-a speriat, s-a întors şi, iată, o femeie era culcată la picioarele lui. (Cartea lui Rut 3, 8)
El a zis: „Fii binecuvântată de Domnul, fiica mea! Bunătatea ta a fost la sfârşit mai mare decât la început, pentru că nu te-ai dus după tineri, fie săraci, fie bogaţi! (Cartea lui Rut 3, 10)
Ea s-a culcat la picioarele lui până dimineaţă şi s-a sculat înainte de a se putea cunoaşte omul cu vecinul lui. [Bóoz] zicea: „Să nu se ştie că a venit o femeie în arie!”. (Cartea lui Rut 3, 14)
