Fundar 26382 Resultados para: Şi
De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abrahám, pentru că nu putea să jure pe cineva mai mare, s-a jurat pe sine, (Scrisoarea către Evrei 6, 13)
spunând: „Cu adevărat te voi copleşi de binecuvântări şi te voi înmulţi la nesfârşit”. (Scrisoarea către Evrei 6, 14)
Şi astfel, aşteptând cu îndelungă răbdare, [Abrahám] a obţinut cele promise. (Scrisoarea către Evrei 6, 15)
Oamenii jură pe cineva mai mare şi jurământul este pentru ei o garanţie care pune capăt oricărei neînţelegeri. (Scrisoarea către Evrei 6, 16)
De aceea, voind să arate moştenitorilor promisiunii, într-un mod şi mai clar, neclintirea planului său, Dumnezeu s-a legat cu jurământ (Scrisoarea către Evrei 6, 17)
pentru ca, prin două fapte neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fi minţit, noi, care căutăm scăpare, să avem o încurajare puternică pentru a ţine cu tărie speranţa care ne-a fost propusă. (Scrisoarea către Evrei 6, 18)
Pe aceasta o avem ca o ancoră a sufletului, sigură şi puternică, ce pătrunde dincolo de catapeteasmă, (Scrisoarea către Evrei 6, 19)
Într-adevăr, acest Melchísedec, regele Salémului, preot al Dumnezeului Preaînalt, a ieşit în întâmpinarea lui Abrahám când acesta se întorcea de la înfrângerea regilor şi l-a binecuvântat. (Scrisoarea către Evrei 7, 1)
Acestuia, Abrahám i-a dat a zecea parte din toate. Numele lui, tradus, înseamnă mai întâi rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salémului, care înseamnă rege al păcii. (Scrisoarea către Evrei 7, 2)
Fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna. (Scrisoarea către Evrei 7, 3)
Şi în timp ce aceia dintre fiii lui Lévi care au primit preoţia au poruncă după Lege să ia zeciuiala de la popor, adică de la fraţii lor, cu toate că şi aceştia se trag din Abrahám, (Scrisoarea către Evrei 7, 5)
acesta, care [nu se trage] din ei prin genealogie, l-a supus la zeciuială pe Abrahám şi l-a binecuvântat pe cel care avea promisiunile. (Scrisoarea către Evrei 7, 6)
