Fundar 26382 Resultados para: Şi
Am mai văzut sub soare că în locul judecăţii era nelegiuirea şi în locul dreptăţii era vinovăţia. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 16)
Mi-am zis în inimă: „Dumnezeu îi va judeca pe cel drept şi pe cel vinovat, căci este un timp pentru ceea ce este plăcut şi pentru tot ceea ce este făcut acolo”. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 17)
Am zis în inimă: „Din cauza fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să-i încerce şi să vadă că nu sunt decât animale”. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 18)
Soarta omului şi soarta animalului este aceeaşi soartă; cum moare unul, aşa moare şi celălat: este aceeaşi suflare pentru toţi şi omul nu are niciun avantaj faţă de animale, căci totul este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 19)
Toate merg spre un singur loc: toate sunt din ţărână, toate se întorc în ţărână. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 20)
M-am întors ca să văd toate oprimările care sunt făcute sub soare. Şi iată, lacrimile celor oprimaţi şi nu era nimeni care să-i mângâie! De partea celor care oprimau era puterea şi nu era nimeni care să-i mângâie. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 1)
Am văzut toată truda şi tot succesul lucrării care sunt [motiv] de gelozie a omului faţă de aproapele lui. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 4)
Cel nesimţit îşi încrucişează mâinile şi-şi mănâncă propria carne. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 5)
Mai bine o palmă plină în odihnă, decât amândoi pumnii plini cu chin şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 6)
M-am întors şi am văzut o deşertăciune sub soare: (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 7)
există unul singur şi nu este un al doilea; nu are nici fiu, nici frate şi nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogăţii: „Pentru cine trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Şi aceasta este deşertăciune şi îndeletnicire rea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 8)
Căci de cad, unul îl ridică pe tovarăşul său. Dar vai de cel care este singur, care cade şi nu este un al doilea ca să-l ridice! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 10)