1. Un răspuns blând întoarce furia, iar vorba aspră înalţă mânia.

2. Limba celor înţelepţi îmbunătăţeşte cunoaşterea, dar gura celor nesimţiţi face să se reverse nebunia.

3. Ochii Domnului sunt în orice loc: ei îi observă pe cei răi şi pe cei buni.

4. Limba calmă este un pom al vieţii, dar perversitatea ei zdrobeşte sufletul.

5. Nebunul dispreţuieşte disciplina tatălui său, dar cine ţine mustrarea devine isteţ.

6. În casa celui drept sunt multe comori, dar în venitul celui vinovat este tulburare.

7. Buzele celor înţelepţi răspândesc cunoaşterea, dar nu tot aşa inima celor nesimţiţi.

8. Jertfa celor vinovaţi este un lucru abominábil pentru Domnul, dar rugăciunea celor drepţi este plăcerea lui.

9. Lucru abominábil pentru Domnul este calea celui vinovat, dar el îl iubeşte pe cel care urmăreşte dreptatea.

10. Disciplinare aspră este pentru cel care părăseşte calea şi cine urăşte mustrarea va muri.

11. Locuinţa şi împărăţia morţii sunt înaintea Domnului, cu atât mai mult inimile fiilor oamenilor!

12. Batjocoritorul nu-l iubeşte pe cel care-l mustră, de aceea nu merge la cei înţelepţi.

13. O inimă veselă îmbunează feţele, dar în chinul inimii, duhul este frânt.

14. Inima celui priceput caută cunoaşterea, dar gura celor nesimţiţi paşte nebunia.

15. Toate zilele celui sărman sunt rele, dar inima bună este un ospăţ continuu.

16. Mai bine puţin, cu teamă de Domnul, decât o comoară mare, cu nelinişte.

17. Mai bună o porţie de legume unde este iubire, decât un bou îngrăşat, cu ură.

18. Omul mânios stârneşte neînţelegeri, dar cel încet la mânie potoleşte cearta.

19. Calea celui leneş este ca un gard de spini, iar cărarea celor drepţi este nivelată.

20. Fiul înţelept îi aduce bucurie tatălui său, dar nesimţitul o dispreţuieşte pe mama lui.

21. Nebunia este bucuria celui sărac cu inima, dar omul care înţelege merge drept pe cale.

22. Planurile se frâng când nu este consiliu şi în mulţimea sfaturilor se împlinesc.

23. Omul are bucurie la răspunsul gurii sale şi cât de bun este cuvântul la timpul său!

24. Cărarea vieţii urcă pentru cei prudenţi ca să-i îndepărteze de locuinţa morţilor, de jos.

25. Domnul dărâmă casa celor îngâmfaţi, dar face să stea hotarul văduvei.

26. Lucru abominábil pentru Domnul sunt gândurile rele, dar sunt curate cuvintele plăcute.

27. Cel care jefuieşte îşi tulbură casa, dar cel care urăşte darurile va trăi.

28. Inima celui drept reflectează ca să răspundă, dar gura celor vinovaţi revarsă răutăţi.

29. Domnul se îndepărtează de cei vinovaţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.

30. De lumina ochilor se înveseleşte inima şi vestea bună întăreşte oasele.

31. Urechea care ascultă mustrarea de viaţă va locui în mijlocul celor înţelepţi.

32. Cel ce lasă să treacă disciplina îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel care ascultă mustrarea dobândeşte inimă.

33. Teama de Domnul este o disciplină a înţelepciunii. Înainte de onoare este umilinţa.





Jesus lhe quer bem, da maneira que só Ele sabe amar.” São Padre Pio de Pietrelcina