1. Cunoşti tu timpul când nasc caprele de pe stâncă? Ai urmărit tu durerile naşterii cerboaicelor?

2. Numeri tu când ele împlinesc lunile şi cunoşti timpul când ele nasc?

3. Ele cad în genunchi şi dau la lumină puii lor şi se eliberează de chinul lor.

4. Puii lor prind puteri şi cresc în câmp deschis, ies şi nu se mai întorc la ele.

5. Cine a lăsat liber măgarul sălbatic şi cine a deschis legăturile măgarului nedomesticit

6. pentru care am pus lăcaşul în Arabáh şi locuinţa, în ţinutul sărat?

7. El râde de agitaţia din cetate, nu aude zgomotul celui care l-ar forţa.

8. Rătăceşte prin munţi după păşune şi merge în căutare după tot ce-i verde.

9. Ar vrea bivolul să-ţi slujească şi ar sta peste noapte lângă ieslea ta?

10. Poţi tu lega bivolul cu funia [ca să tragă] la brazdă sau să grăpeze văile după tine?

11. Te încrezi tu în el, pentru că mare e puterea lui, sau îi laşi lui truda ta?

12. Eşti tu sigur de el că-ţi va aduce înapoi sămânţa şi că o va aduna de pe aria ta?

13. Aripa struţului bate cu veselie, dar ea este cu pene şi puf de barză.

14. [Femela de struţ] lasă în pământ ouăle şi le încălzeşte în ţărână.

15. Ea uită că piciorul le poate strivi şi animalul de pe câmp le poate călca în picioare.

16. Este dură cu puii ei, ca şi cum nu ar fi ai săi. Chinul ei este zadarnic, dar nu o sperie.

17. Căci Dumnezeu a făcut-o să uite înţelepciunea ş i nu i-a făcut parte de pricepere.

18. Când bate din aripi spre înalt, râde de cal şi de călăreţul său. Calul

19. Dai tu putere calului şi-l îmbraci cu o coamă care fâlfâie?

20. Îl faci tu să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic [induce] spaimă.

21. Scurmă în vale şi se veseleşte de puterea lui; iese în întâmpinarea armurii.

22. Râde de frică şi nu se înspăimântă; nu dă înapoi dinaintea sabiei.

23. Zăngăneşte pe el tolba, luciul lăncii şi al suliţei.

24. Freamătă, se agită şi înghite pământul; nu dă crezare decât sunetului de trâmbiţă.

25. La semnalul trâmbiţei zice: «Aha!». De departe miroase bătălia, urletele căpeteniilor şi strigătul de luptă.

26. Oare prin priceperea ta faci să zboare şoimul şi să-şi întindă aripile spre Temán?

27. Oare de gura ta se înalţă vulturul ca să-şi pună pe înălţime cuibul?

28. El locuieşte pe stâncă, poposeşte pe vârf de stâncă şi pe întăritură.

29. De acolo găseşte el hrana şi ochii lui zăresc până departe.

30. Puii lui beau sânge şi unde sunt cei străpunşi, acolo este el”.





“Na igreja se fala somente com Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina