1. În acea zi, regele Artaxérxes i-a dat reginei Estéra casa lui Amán, persecutorul iudeilor. Mardohéu a venit înaintea regelui, căci Estéra i-a făcut cunoscut regelui ceea ce făcuse pentru ea.

2. Regele şi-a scos inelul pe care îl luase de la Amán şi i l-a dat lui Mardohéu. Şi i-a pus pe Estéra şi pe Mardohéu peste casa lui Amán.

3. Estéra a vorbit din nou înaintea regelui: s-a aruncat la picioarele lui, a plâns şi l-a implorat să oprească răul lui Amán din Agág şi planul său pe care îl făcuse împotriva iudeilor.

4. Regele a întins sceptrul de aur către Estéra, iar ea s-a ridicat şi a stat în picioare înaintea regelui.

5. Atunci ea a zis: „Dacă este bine pentru rege, dacă am aflat har în ochii regelui, dacă lucrul acesta este drept înaintea regelui şi dacă eu sunt plăcută în ochii lui, să scrie să se întoarcă scrisorile cu planul lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, în care a scris să fie nimiciţi iudeii care sunt în toate provinciile regelui!

6. Căci cum aş putea să văd răul care l-ar lovi pe poporul meu sau cum aş putea să văd nimicirea neamului meu?”.

7. Regele Artaxérxes le-a zis reginei Estéra şi lui Mardohéu, iudeul: „Iată, i-am dat Estérei casa lui Amán! Pe el l-au spânzurat de spânzurătoare, pentru că îşi întinsese mâna împotriva iudeilor.

8. Iar voi scrieţi despre iudei ceea ce va fi bun în ochii voştri în numele regelui şi sigilaţi cu inelul regelui, căci scrisorile scrise în numele regelui şi sigilate cu inelul regelui nu pot fi revocate!”.

9. Au fost chemaţi scribii regelui în acel timp, în luna a treia, adică luna Siván, în ziua a treisprezecea, şi ei au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Mardohéu iudeilor, satrapilor, guvernatorilor şi căpeteniilor provinciilor, din India până în Etiópia – o sută douăzeci şi şapte de provincii – fiecărei provincii după scrierea ei şi fiecărui popor după limba lui şi evreilor după scrierea şi după limba lor.

10. Au scris în numele regelui Artaxérxes şi au sigilat cu inelul regelui. Au trimis scrisorile prin alergătorii care călăreau pe cai, armăsari regali de rasă.

11. [Prin ele] regele le dădea [voie] iudeilor care erau în orice cetate să se adune şi să-şi apere viaţa, să nimicească şi să ucidă, să distrugă orice putere a provinciei sau a poporului care i-ar prigoni pe ei, pe copiii lor sau pe femei şi să le captureze prăzile;

12. [toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxes, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. (12a) Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: (12b) „Artaxérxes, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, guvernatorilor şi celor ce ne sunt fideli, sănătate! (12c) Mulţi care au primit adesea cinstiri din îmbelşugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult şi caută numai să le facă rău supuşilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulţumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. 12d Nu se mulţumesc să dispreţuiască recunoştinţa oamenilor, ci au devenit aroganţi din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul şi urăşte răul. 12e Adesea, şi mulţi dintre cei care au fost constituiţi la putere, pentru că au încredinţat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor şi s-au lăsat influenţaţi, au avut de suportat sânge nevinovat şi au căzut în nedreptăţi iremediabile. 12f Ei înşală prin discursuri maliţioase, amăgind curata bună-credinţă a stăpânilor. 12g Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptăţile cumplite [făcute] în mod mişel de către cei care deţin putere fără să o merite. 12h Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniştit şi cu pace tuturor oamenilor, 12i făcând schimbări şi judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. (12k) Astfel era şi Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perşilor şi deosebindu-se mult de blândeţea noastră, bine primit de către noi. 12l A aflat de generozitatea pe care o avem faţă de toate popoarele, în aşa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toţi şi a ajuns al doilea în faţa tronului regesc. 12m Nu a putut să-şi stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere şi de viaţă. 12n A cerut prin multe metode şi înşelătorii nimicirea salvatorului şi a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, şi a Estérei, ireproşabila noastră parteneră, precum şi a întregului ei popor. 12o Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămaşi singuri, să schimbe domnia perşilor cu cea a macedonenilor. (12p) Noi însă am aflat că iudeii, sortiţi distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. 12q Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt şi Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca şi înaintaşilor noştri, înspre cea mai bună orânduire. 12r Să faceţi bine şi nu faceţi uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porţile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. 12s Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsaţi cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor şi să-i sprijiniţi să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeaşi zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. 12t Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. 12u Şi voi, între sărbătorile voastre de seamă, să ţineţi cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, şi acum, şi mai târziu, să fie mântuire pentru noi şi pentru toţi cei care doresc binele perşilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! (12v) Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliţă şi foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci şi ostilă pentru animalele sălbatice şi pentru păsări pentru totdeauna”.

13. O copie a scrisorii, care trebuia dată ca decret pentru fiecare provincie, a fost adusă la cunoştinţa tuturor popoarelor, pentru ca iudeii să fie pregătiţi în ziua aceea să se răzbune pe duşmanii lor.

14. Alergătorii care călăreau pe armăsarii regali au ieşit grăbiţi şi presaţi de cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreaţa Súsa.

15. Mardohéu a ieşit dinaintea regelui cu o haină regală violetă şi albă, cu o cunună mare de aur şi cu o mantie de in şi de purpură, iar cetatea Súsa striga şi se bucura.

16. Pentru iudei era lumină, bucurie, veselie şi onoare.

17. În fiecare provincie şi în fiecare cetate, în locul unde ajungea cuvântul regelui şi decretul său era bucurie şi veselie între iudei, ospăţ şi zi bună. Mulţi dintre popoarele ţării au devenit iudei pentru că frica de iudei căzuse peste ei.





“Se tanta atenção é dada aos bens desta Terra, quanto mais se deve dar aos do Céu? Faça, portanto, uma boa leitura espiritual, a santa meditação, o exame de consciência, e fará progresso na perfeição cristã e no amor de Jesus.” São Padre Pio de Pietrelcina