Sofonias, 2

1. Curvai-vos, curvai-vos, gente sem pudor,

1. Adunați-vă, adunați-vă, neam fără rușine!

2. antes que nasça a sentença e o dia passe como a palha; antes que caia sobre vós o ardor da ira do Senhor; antes que caia sobre vós o dia da indignação do Senhor!*

2. Înainte de a se da hotărârea, ca pleava veți trece într-o zi! Înainte ca să vină asupra voastră mânia aprinsă a Domnului, înainte să vină asupra voastră ziua mâniei Domnului.

3. Buscai o Senhor, vós todos, humildes da terra, que observais a sua Lei; buscai a justiça e a humildade: talvez assim estareis ao abrigo no dia da cólera do Senhor.

3. Căutați-l pe Domnul, voi, toți cei umili din țară, care înfăptuiți judecata lui! Căutați dreptatea, căutați umilința! Poate că veți fi cruțați în ziua mâniei Domnului.

4. Com efeito, Gaza se tornará um deserto, e Ascalon uma solidão. Os habitantes de Azoto serão expulsos em pleno meio-dia, e os de Acaron serão exterminados.

4. Căci Gáza va fi părăsită, Așchelón va fi devastat, Așdód va fi alungat ziua-n amiaza mare, Ecrón va fi dezrădăcinat.

5. Ai dos habitantes da costa do mar! Ai do povo dos cretenses! A palavra do Senhor foi pronunciada contra vós, Canaã, terra dos filisteus: “Irei te destruir de tal forma que ninguém te habitará mais”.*

5. Vai de locuitorii de pe țărmul mării, neam al chereteilor! Cuvântul Domnului este împotriva voastră, Canaán, țară a filisténilor: te voi nimici și nu va mai fi niciun locuitor.

6. A região do mar servirá de pasto para os pastores e de aprisco para os rebanhos.

6. Țărmul mării va deveni pășune, cu peșteri pentru păstori și staule pentru turme.

7. Esta casa pertencerá ao resto da casa de Judá; eles apascentarão ali os seus rebanhos. À noite, descansarão nas casas de Ascalon, porque o Senhor, seu Deus, os visitará e os restabelecerá.

7. Țărmul va fi al restului casei lui Iúda și ei îl vor paște. În casele din Așchelón vor poposi seara, căci Domnul Dumnezeul lor îi va vizita și-i va întoarce din captivitatea lor.

8. Ouvi os insultos de Moab e os ultrajes dos amonitas, que saciaram o meu povo de injúrias, e tomaram uma atitude insolente contra a sua terra.

8. „Am auzit ocările Moábului și defăimările fiilor lui Amón când îl ocărau pe poporul meu și defăimau hotarele sale.

9. Por isso, juro por minha vida – oráculo do Senhor dos exércitos, o Deus de Israel –, Moab será como Sodoma, e os amonitas como Gomorra: um campo de urtigas, uma região de sal, um deserto eterno. Os sobreviventes do meu povo os saquearão, os que restarem da minha gente serão seus herdeiros.

9. De aceea, viu sunt eu – oracolul Domnului Sabaót, Dumnezeul lui Israél – Moáb va deveni ca Sodóma și fiii lui Amón, ca Gomóra, teren cu urzici și groapă cu sare, o devastare veșnică. Restul poporului meu îl va prăda și restul neamului meu îl va lua în stăpânire”.

10. Tal será o preço do seu orgulho, por terem alardeado grandeza e insolência com o povo do Senhor dos exércitos.

10. Aceasta va fi pentru ei din cauza mândriei lor, pentru că l-au ocărât și l-au defăimat pe poporul Domnului Sabaót.

11. O Senhor lhes será um objeto de terror, porque aniquilará todos os deuses da terra, e virão prostrar-se diante dele – cada um na sua terra – todos os habitantes das ilhas das nações.*

11. Domnul va fi înfricoșător împotriva lor, căci va face să dispară toți zeii pământului. Se vor prosterna – fiecare de la locul său – toate insulele neamurilor.

12. Também vós, ó etíopes, sereis traspassados com minha espada!

12. „Chiar şi voi, etiopienilor, veţi fi străpunşi de sabia mea”.

13. Estenderá também a sua mão contra o Norte, destruirá a Assíria, e reduzirá Nínive a um deserto árido como a estepe.

13. Își va întinde mâna spre nord și va nimici Asíria. Va pune Niníve să fie o devastare, un loc uscat ca pustiul.

14. Rebanhos virão descansar ali, e animais dos vales; nos seus capitéis virão alojar-se o pelicano e o ouriço. Um murmúrio se ouvirá nas janelas, haverá desolação nos seus limiares, porque foi posto a descoberto o madeiramento de cedro.*

14. Vor poposi în mijlocul ei turme cu tot felul de animale: pelicanul, ariciul se vor odihni sub capitelurile sale. Glasul bufniței va fi la fereastră și corbul, pe prag, pentru că cedrul a fost dezrădăcinat.

15. Ei-la, a cidade alegre e cheia de confiança em si mesma, que dizia em seu coração: “Eu, e só eu!”. Como se tornou ela um deserto, um covil de feras? Todo o que passar por ela assobiará e agitará a mão.

15. Aceasta este cetatea veselă care locuia în siguranță și spunea în inima ei: „Eu sunt și nimeni în afară de mine!”. Cum de a ajuns o devastare, un culcuș pentru animale! Oricine trece prin ea va fluiera și va da din mână.