São Tiago, 1

1. Tiago, servo de Deus e do Se­nhor Jesus Cristo, às doze tribos da dispersão, saudação!*

1. Iacób, slujitorul lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi care trăiesc în diaspora: Salutare!

2. Considerai que é suma alegria, meus irmãos, quando passais por diversas provações,

2. Să consideraţi ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin diferite încercări,

3. sabendo que a prova da vossa fé produz a paciência.

3. ştiind că încercarea credinţei voastre produce răbdarea,

4. Mas é preciso que a paciência efetue a sua obra, a fim de serdes perfeitos e íntegros, sem fraqueza alguma.

4. iar răbdarea trebuie să ducă la desăvârşirea faptei ca să fiţi desăvârşiţi şi integri, fără să vă lipsească ceva.

5. Se alguém de vós necessita de sabedoria, peça-a a Deus – que a todos dá liberalmente, com simplicidade e sem recriminação – e lhe será dada.

5. Dacă îi lipseşte cuiva dintre voi înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate şi fără mustrare, şi i se va da,

6. Mas peça-a com fé, sem nenhuma vacilação, porque o homem que vacila assemelha-se à onda do mar, levantada pelo vento e agitada de um lado para o outro.

6. dar să o ceară cu credinţă, fără ezitare, fiindcă cel care ezită se aseamănă cu valul mării purtat de vânt şi aruncat de ici-colo.

7. Não pense, portanto, tal homem que alcançará alguma coisa do Senhor,

7. Un astfel de om să nu-şi închipuie că va primi ceva de la Domnul,

8. pois é um homem irresoluto, incons­tante em todo o seu proceder.*

8. pentru că este un om cu suflet împărţit, nestatornic în toate căile sale.

9. Mas que os irmãos humildes se gloriem de sua elevação;

9. Fratele care este umilit să se mândrească de înălţarea lui,

10. os ricos, pelo contrário, de sua humilhação, porque passarão como a flor dos campos.

10. iar cel bogat de umilirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.

11. Desponta o sol com ardor, seca a erva, cai sua flor e perde a beleza do seu aspecto. Assim murcha também o rico em suas empresas.

11. Căci soarele s-a ridicat cu arşiţa lui şi a uscat iarba, iar floarea ei a căzut, înfăţişarea ei frumoasă a pierit. Tot aşa şi cel bogat se va sfârşi în lucrările sale.

12. Feliz o homem que suporta a tentação. Porque, depois de sofrer a provação, receberá a coroa da vida que Deus prometeu aos que o amam.

12. Fericit omul care îndură ispita pentru că, după ce va fi încercat, va primi coroana vieţii pe care a promis-o Domnul celor care îl iubesc.

13. Ninguém, quando for tentado, diga: “É Deus quem me tenta”. Deus é inacessível ao mal e não tenta a ninguém.

13. Nimeni să nu spună când este ispitit: „De la Dumnezeu sunt ispitit”, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit la rău şi nici nu ispiteşte pe nimeni.

14. Cada um é tentado pela sua própria concupiscência, que o atrai e alicia.

14. Fiecare este ispitit de propria lui poftă care îl atrage şi-l seduce;

15. A concupiscência, depois de conceber, dá à luz o pecado; e o pecado, uma vez consumado, gera a morte.

15. apoi pofta, odată încolţită, dă naştere păcatului, iar păcatul, odată săvârşit, provoacă moartea.

16. Não vos iludais, pois, irmãos meus muito amados.

16. Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi!

17. Toda dádiva boa e todo dom perfeito vêm de cima: descem do Pai das luzes, no qual não há mudança, nem mesmo aparência de instabilidade.

17. Orice dar bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare, nici umbră de transformare.

18. Por sua vontade é que nos gerou pela palavra da verdade, a fim de que sejamos como que as primícias das suas criaturas.

18. El a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale.

19. Já o sabeis, meus diletíssimos irmãos: todo homem deve ser pronto para ouvir, porém tardo para falar e tardo para se irar;

19. Să ştiţi, fraţii mei iubiţi: fiecare om să fie prompt la ascultare, încet la vorbire şi lent la mânie,

20. porque a ira do homem não cumpre a justiça de Deus.

20. pentru că mânia omului nu împlineşte dreptatea lui Dumnezeu.

21. Rejeitai, pois, toda impureza e todo vestígio de malícia e recebei com mansidão a palavra em vós semeada, que pode salvar as vossas almas.

21. De aceea, lăsaţi la o parte orice murdărie şi toată răutate; primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre.

22. Sede cumpridores da palavra e não apenas ouvintes; isto equivaleria a vos enganardes a vós mesmos.

22. Căutaţi să împliniţi cuvântul, nu numai să-l ascultaţi, înşelându-vă pe voi înşivă,

23. Aquele que escuta a palavra sem a realizar assemelha-se a alguém que contempla num espelho a fisionomia que a natureza lhe deu:

23. pentru că dacă cineva ascultă cuvântul şi nu-l împlineşte, se aseamănă cu omul care îşi priveşte propria faţă în oglindă:

24. contempla-se e, mal sai dali, esquece-se de como era.

24. s-a privit pe sine, a plecat şi a uitat îndată cum era.

25. Mas aquele que procura meditar com atenção a Lei perfeita da liberdade e nela persevera – não como ouvinte que facilmente se esquece, mas como cumpridor fiel do preceito –, este será feliz no seu proceder.

25. Dacă cineva priveşte cu atenţie la legea desăvârşită a libertăţii şi rămâne în ea, nu o ascultă ca apoi să o uite, ci ca să o pună în practică. Astfel, acesta va fi fericit în lucrarea sa.

26. Se alguém pensa ser piedoso, mas não refreia a sua língua e engana o seu coração, então é vã a sua religião.

26. Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi stăpâneşte limba, din contra îşi înşală inima, religiozitatea lui este zadarnică.

27. A religião pura e sem mácula aos olhos de Deus e nosso Pai é esta: visitar os órfãos e as viúvas nas suas aflições, e conservar-se puro da corrupção deste mundo.

27. Religiozitatea curată şi fără pată înaintea lui Dumnezeu şi a Tatălui este aceasta: a-i vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se păstra nepătaţi de lume.