São Tiago, 4

1. Donde vêm as lutas e as contendas entre vós? Não vêm elas de vossas paixões, que combatem em vossos membros?

1. De unde [vin] războaiele, de unde [vin] conflictele dintre voi? Oare nu tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre?

2. Cobiçais, e não recebeis; sois invejosos e ciumentos, e não conseguis o que desejais; litigais e fazeis guerra. Não obtendes, porque não pedis.*

2. Râvniţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi, dar nu reuşiţi să obţineţi; vă luptaţi şi purtaţi războaie; nu aveţi pentru că nu cereţi,

3. Pedis e não recebeis, porque pedis mal, com o fim de satisfazerdes as vossas paixões.

3. cereţi şi nu primiţi pentru că cereţi rău, pentru a risipi în plăcerile voastre.

4. Adúlteros, não sabeis que o amor do mundo é abominado por Deus? Todo aquele que quer ser amigo do mundo constitui-se inimigo de Deus.

4. Desfrânaţilor! Oare nu ştiţi că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşadar, cine vrea să fie prietenul lumii, devine duşmanul lui Dumnezeu.

5. Ou imaginais que em vão diz a Escritura: Sois amados até o ciúme pelo espírito que habita em vós?

5. Sau credeţi că Scriptura spune în zadar: „Duhul pe care l-a pus în noi ne iubeşte până la gelozie”?

6. Deus, porém, dá uma graça ainda mais abundante. Por isso, ele diz: Deus resiste aos soberbos, mas dá sua graça aos humildes (Pr 3,34).

6. Dar el dă un har şi mai mare; de aceea spune: „Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, însă celor umiliţi le dă har”.

7. Sede submissos a Deus. Resisti ao demônio, e ele fugirá para longe de vós.

7. Aşadar, supuneţi-vă lui Dumnezeu; împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi;

8. Aproximai-vos de Deus, e ele se aproximará de vós. Lavai as mãos, pecadores, e purificai os vossos corações, ó homens de dupla atitude.

8. apropiaţi-vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi! Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor! Purificaţi-vă inimile, voi cei cu inima împărţită!

9. Reconhecei a vossa miséria, afligi-vos e chorai. Converta-se o vosso riso em pranto e a vossa alegria em tristeza.

9. Tânguiţi-vă, gemeţi şi plângeţi! Râsul vostru să se schimbe în plâns, iar bucuria voastră, în întristare!

10. Humilhai-vos na presença do Senhor, e ele vos exaltará.

10. Umiliţi-vă în faţa Domnului şi el vă va înălţa!

11. Meus irmãos, não faleis mal uns dos outros. Quem fala mal de seu irmão, ou o julga, fala mal da Lei e julga a Lei. E se julgas a Lei, já não és observador da Lei, mas seu juiz.

11. Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine îl vorbeşte de rău pe fratele sau îl judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea şi judecă Legea. Dar dacă judeci Legea, nu eşti un împlinitor al Legii, ci judecător.

12. Não há mais que um legislador e um juiz: aquele que pode salvar e perder. Mas quem és tu, que julgas o teu próximo?

12. Unul singur este legiuitorul şi judecătorul care poate să salveze sau să nimicească. Dar tu cine eşti că-l judeci pe aproapele?

13. Agora dizeis: “Hoje ou ama­nhã iremos à tal cidade, ficaremos ali um ano, comerciaremos e tiraremos o nosso lucro”.

13. Ei, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine vom pleca în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face comerţ şi vom câştiga” –,

14. E, entretanto, não sabeis o que acontecerá amanhã! Pois que é a vossa vida? Sois um vapor que aparece por um instante e depois se desvanece.

14. dar nu ştiţi ce va fi mâine! Căci ce este viaţa voastră? – Voi sunteţi ca un abur care apare pentru puţin şi apoi dispare îndată.

15. Em vez de dizerdes: “Se Deus quiser, viveremos e faremos esta ou aquela coisa”.

15. Dimpotrivă, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul va vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru”.

16. Mas agora vós vos jactais das vossas presunções. Toda jactância desse gênero é viciosa.

16. Dar acum vă mândriţi cu lăudăroşenia voastră. Orice astfel de laudă este rea.

17. Aquele que souber fazer o bem, e não o faz, peca.

17. Aşadar, cine ştie să facă binele şi nu-l face [comite] păcat.