Êxodo, 15

1. Então Moisés e os israelitas entoaram em honra do Senhor o seguinte cântico: “Cantarei ao Senhor, porque ele manifestou sua glória. Precipitou no mar cavalos e cavaleiros.

1. Atunci Moise şi fiii lui Israél au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis: „Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit. Cal şi călăreţ în mare i-a aruncat.

2. O Senhor é a minha força e o objeto do meu cântico; foi ele quem me salvou. Ele é o meu Deus – eu o celebrarei; o Deus de meu pai – eu o exaltarei.

2. Puterea mea şi cântarea mea este Domnul şi el a fost mântuirea mea: acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda; [El este] Dumnezeul tatălui meu: pe el îl voi preaînălța.

3. O Senhor é o herói dos combates, seu nome é Javé.

3. Domnul este un războinic: Domnul este numele lui.

4. Lançou no mar os carros do faraó e o seu exército; a elite de seus combatentes afogou-se no mar Vermelho;

4. Carele lui Faraón şi oştirea lui le-a aruncat în mare; căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea Roşie.

5. o abismo os cobriu; afundaram-se nas águas como pedra.

5. Adâncurile i-au acoperit, s-au cufundat în adânc ca o piatră.

6. A vossa (mão) direita, ó Senhor, manifestou sua força. Vossa direita aniquilou o inimigo.

6. Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere; dreapta ta, Doamne, l-a doborât pe duşman.

7. Por vossa soberana majestade derrotais vossos adversários; desencadeais vossa cólera, e ela os consome como palha.

7. Prin mărimea maiestăţii tale l-ai distrus pe cel care s-a ridicat împotriva ta, ţi-ai dezlănţuit mânia şi l-ai mistuit ca pe paie.

8. Ao sopro de vosso furor amontoaram-se as águas; levantaram-se as ondas como muralha, solidificaram-se as vagas no coração do mar.

8. La suflarea nărilor tale, s-au ridicat apele, au stat talazurile ca un zid şi s-au închegat adâncurile în inima mării.

9. Dizia o inimigo: perseguirei, alcançarei, repartirei o despojo, satisfarei meu desejo de vingança, desembainharei a espada, minha mão os destruirá.

9. Duşmanul zicea: «Voi urmări, voi ajunge, voi împărţi prada şi-mi voi îndestula sufletul de el. Îmi voi scoate sabia şi-i va moșteni mâna mea!».

10. Ao sopro de vosso hálito o mar os sepultou; submergiram como chumbo na vastidão das águas.

10. Tu ai suflat cu suflarea ta: l-a acoperit marea; s-au scufundat ca plumbul în apele profunde.

11. Quem entre os deuses é semelhante a vós, Senhor? Quem é semelhante a vós, glorioso por vossa santidade, temível por vossos feitos dignos de louvor, e que operais prodígios?

11. Cine este ca tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca tine, minunat în sfinţenie, înfricoşător, care săvârşeşti fapte minunate?

12. Apenas estendestes a mão, e a terra os tragou.

12. Ţi-ai întins dreapta şi i-a înghiţit pământul.

13. Conduzistes com bondade esse povo, que libertastes; e com vosso poder o guiastes à vossa morada santa.

13. Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta pe care l-ai răscumpărat; l-ai condus cu puterea ta spre lăcaşul sfinţeniei tale.

14. Ao ouvir isso, estremeceram os povos. Um pavor imenso apoderou-se dos filisteus;

14. Au auzit popoarele şi s-au cutremurat; groaza i-a cuprins pe locuitorii din Filisteea.

15. os chefes de Edom ficaram aterrados; a angústia tomou conta dos valentes de Moab; tremeram de medo todos os habitantes de Canaã.

15. Atunci s-au îngrozit căpeteniile din Edóm, pe puternicii din Moáb i-a cuprins tremurul; s-au înmuiat toţi locuitorii din Canaán.

16. Caíram sobre eles o terror e a angústia, o poder do vosso braço os petrificou, até que tivesse passado o vosso povo, Senhor, até que tivesse passado o povo que adquiristes para vós.

16. Au căzut peste ei frica şi groaza; de măreţia braţului tău, au încremenit ca piatra până când a trecut poporul tău, Doamne! Până când a trecut poporul acesta pe care l-ai dobândit.

17. Vós o conduzireis e o plantareis na montanha que vos pertence, no lugar que preparastes para vossa habitação, Senhor, no santuário, Senhor, que vossas mãos fundaram.

17. Tu îi vei duce şi-i vei sădi pe muntele moştenirii tale, locul în care locuieşti, pe care l-ai făcut tu, Doamne, un sanctuar, Doamne, pe care l-au întemeiat mâinile tale!

18. O Senhor é rei para sempre, sem fim!”.

18. Domnul va domni în veci şi pentru totdeauna”.

19. Os cavalos do faraó, com efeito, entraram no mar com seus carros e seus cavaleiros, e o Senhor os envolveu nas águas, enquanto os israelitas passaram a pé enxuto o leito do mar.

19. Căci caii lui Faraón, carele şi călăreţii lui au intrat în mare şi Domnul a făcut să se întoarcă peste ei apele mării; fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării.

20. A profetisa Maria, irmã de Aarão, tomou seu tamborim na mão, e todas as mulheres seguiram-na dançando com tamborins.

20. Míriam, profetesa, sora lui Áaron, a luat în mână tamburina şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi dansuri.

21. Maria as acompanhava entoando: “Cantai ao Senhor, porque fez brilhar a sua glória, precipitou no mar cavalos e cavaleiros!”.

21. Míriam intona în faţa lor: „Cântaţi Domnului, căci cu mărire s-a preamărit; cal şi călăreţ în mare i-a aruncat”.

22. Moisés fez partir os israelitas do mar Vermelho e os dirigiu para o deserto de Sur. Caminharam três dias no deserto, sem encontrar água.

22. Moise l-a luat pe Israél de la Marea Roşie şi au ieşit în pustiul Şur. Au mers trei zile prin pustiu şi n-au găsit apă.

23. Chegaram a Mara, onde não puderam beber de sua água, porque era amarga, de onde o nome de Mara que deram a esse lugar.

23. Au ajuns la Mára şi n-au putut să bea apă din Mára, pentru că era amară. De aceea i s-a pus numele Mára.

24. Então o povo murmurou contra Moisés: “Que havemos de beber?”.

24. Poporul a murmurat împotriva lui Moise, zicând: ,,Ce vom bea?”.

25. Moisés clamou ao Senhor, e o Senhor indicou-lhe um madeiro que ele jogou na água. E esta tornou-se doce. Foi nesse lugar que o Senhor deu ao povo preceitos e leis, e ali o provou.

25. [Moise] a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn. El l-a aruncat în apă şi apa s-a îndulcit. Acolo i-a dat o hotărâre şi o judecată şi acolo l-a pus la încercare.

26. Disse-lhe: “Se ouvires a voz do Senhor, teu Deus, e fizeres o que é reto aos seus olhos, se inclinares os ouvidos às suas ordens e observares todas as suas leis, não mandarei sobre ti nenhum dos males com que acabrunhei o Egito, porque eu sou o Senhor que te cura”.

26. El a zis: „Dacă într-adevăr vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face ceea ce este drept înaintea lui, dacă îţi vei pleca urechea la poruncile lui şi vei ţine toate hotărârile lui, nu voi pune asupra ta niciuna din bolile pe care le-am pus asupra Egiptului; căci eu sunt Domnul care te vindecă”.

27. E chegaram a Elim, onde havia doze fontes de água e setenta palmeiras; e ali acamparam junto das águas.

27. Au ajuns la Elím și acolo erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri. Şi-au aşezat tabăra acolo, lângă ape.