1 Ca zăpada, vara, şi ca ploaia, la seceriş, aşa celui nesimţit nu i se potriveşte gloria.
2 Ca pasărea care se abate şi ca rândunica în zbor, aşa nu va veni blestemul fără motiv.
3 Biciul este pentru cal, frâul e pentru măgar, iar nuiaua, pentru spatele celor nesimţiţi.
4 Nu-i răspunde celui nesimţit după nebunia lui, ca să nu devii şi tu asemenea lui!
5 Răspunde-i celui nesimţit după nebunia lui, ca să nu devină înţelept în ochii săi!
6 Îşi taie picioarele şi bea violenţă cel care trimite lucruri prin mâna unui nesimţit.
7 Cum se leagănă picioarele unui olog, aşa este proverbul în gura celui nesimţit.
8 Cum se trage o piatră cu praştia, aşa este cel care-şi dă onoarea unui nesimţit.
9 Ca un spin care ajunge în mâna unui beţiv, aşa este proverbul în gura celui nesimţit.
10 Ca un arcaş care-i străpunge pe toţi sunt cel care-l tocmeşte pe nesimţit şi cel care-i tocmeşte pe trecători.
11 Precum câinele care se întoarce la ce a vomitat, aşa este nesimţitul care-şi repetă nebunia.
12 Ai văzut un om înţelept în ochii lui? Este mai multă speranţă pentru un nesimţit decât pentru el.
13 Leneşul zice: „Este un leu tânăr pe drum; Este un leu tânăr prin piaţă”.
14 Cum se învârte poarta pe ţâţânile ei, aşa și leneşul, în patul său.
15 Leneşul îşi uită mâna în farfurie şi oboseşte să şi-o întoarcă la gura lui.
16 Leneşul este înţelept în ochii lui mai mult decât şapte care răspund chibzuit.
17 Ca unul care apucă de urechi un câine este cel care trece şi se amestecă într-o dispută care nu este a lui.
18 Ca unul care, făcând-o pe nebunul, lansează săgeţi aprinse, suliţe şi moarte,
19 aşa este omul care-l înşală pe aproapele său şi spune: „Oare nu pot râde?”.
20 În lipsa lemnelor, se stinge focul; unde nu este cel care murmură, se linişteşte discordia.
21 Cum este cărbunele pe jăratic şi lemnele pe foc, aşa este omul discordiilor, care aprinde cearta.
22 Cuvintele celui care murmură sunt ca delicatesele, ele coboară în adâncurile inimii.
23 Argint cu zgură care acoperă lutul sunt buzele înflăcărate şi inima rea.
24 Cel care urăşte se recunoaşte de pe buzele sale şi în interiorul său pune înşelăciune.
25 Când se arată binevoitor cu glasul lui, nu-l crede, căci şapte lucruri abominábile sunt în inima lui.
26 Este acoperită ura lui prin prefăcătorie, dar va fi descoperită răutatea lui în adunare.
27 Cel care sapă groapa cade în ea şi piatra se întoarce asupra celui care o rostogoleşte.
28 Limba mincinoasă îi urăşte pe cei pe care-i zdrobeşte şi gura linguşitoare produce ruină.
Versículos relacionados com Cartea Proverbelor, 26:
Proverbe 26 este un capitol care vorbește despre nebunia și nebunia nechibzuiului, precum și despre importanța prudenței și a înțelepciunii. Mai jos sunt cinci versete care se referă la subiectele abordate în acest capitol:
Proverbe 1:7: „Teama Domnului este principiul cunoașterii, dar nebunia disprețuiește înțelepciunea și disciplina”. Acest verset evidențiază importanța înțelepciunii și a cunoașterii care provine din frica Domnului, care este o temă centrală în Proverbe 26.
Psalmul 14:1: „Spune prostul din inima lui:„ Dumnezeu nu există. Acest verset arată nebunia nebunelor și modul în care acționează imprudent și nesănătos.
Proverbe 12:15: „Calea prostului pare potrivită pentru el, dar înțeleptul îi aude sfatul”. Acest verset subliniază importanța prudenței și căutarea de sfaturi înțelepte, mai degrabă decât să urmărim propriile noastre instincte nechibzuite.
1 Corinteni 1:20: "Unde este înțelept? Unde este savantul? Unde este interogatorul acestei epoci? Acest verset evidențiază diferența dintre înțelepciunea acestei lumi și înțelepciunea divină, care este tema centrală a Proverbelor 26.
Proverbe 3:5-6: "Încrederea în Domnul din toată inima ta și nu te sprijini în propria înțelegere; recunoaște-l pe Domnul în toate căile tale și El îți va îndrepta căile." Acest verset subliniază importanța de a avea încredere în Dumnezeu și de a căuta înțelepciunea Lui, mai degrabă decât de a avea încredere în propria noastră înțelepciune limitată și insuficientă.
Chapters: