1 Amasía avea douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a fost rege douăzeci şi nouă de ani la Ierusalím. Numele mamei lui era Ioadan din Ierusalím.
2 El a făcut ceea ce este drept în ochii Domnului, dar nu cu o inimă neprihănită.
3 Când şi-a întărit domnia, i-a ucis pe slujitorii săi care îl loviseră pe rege, tatăl său.
4 Dar pe fiii lor nu i-a ucis, întrucât [a făcut] cum este scris în lege, în cartea lui Moise, unde Domnul a poruncit, zicând: „Să nu-i omorâţi pe părinţi pentru fii şi nici pe fii să nu-i omorâţi pentru părinţi, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul său!”. Războiul împotriva lui Edóm
5 Amasía i-a adunat pe cei din Iúda şi i-a aşezat după casele părinteşti, căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute, pentru întregul Iúda şi Beniamín. I-a numărat de la douăzeci de ani în sus şi i-a găsit trei sute de mii de [bărbaţi] aleşi [în stare] să iasă la armată şi să mânuiască sabia şi scutul.
6 A mai tocmit din Israél o sută de mii de viteji cu o sută de talánţi de argint.
7 Un om al lui Dumnezeu a venit la el şi a zis: „Rege, armata lui Israél să nu meargă cu tine, căci Domnul nu este cu Israél, cu niciunul dintre fiii lui Efraím!
8 Şi chiar dacă merge şi tu te vei arăta puternic în luptă, Dumnezeu te va face să cazi înaintea duşmanului, întrucât Dumnezeu are puterea să te ajute şi să te facă să cazi”.
9 Amasía i-a zis omului lui Dumnezeu: „Dar ce să fac cu cei o sută de talánţi pe care i-am dat trupei lui Israél?”. Omul lui Dumnezeu i-a răspuns: „Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât”.
10 Atunci, Amasía a despărţit trupa care a venit la el din Efraím ca ei să meargă acasă. Ei s-au mâniat foarte mult împotriva lui Iúda şi s-au întors acasă mâniaţi.
11 Amasía a prins curaj, a scos poporul la Ghé-Hamélah şi i-a lovit pe fiii lui Seír: zece mii [de oameni].
12 Fiii lui Iúda au capturat zece mii de [oameni] vii pe care i-au dus pe vârful unei stânci. I-au aruncat de pe vârful stâncii şi toţi au fost zdrobiţi.
13 Însă oamenii din trupa pe care o trimisese înapoi ca să nu mai meargă cu el la luptă au năvălit asupra cetăţilor lui Iúda, de la Samaría până la Bet-Horón, au ucis dintre ei trei mii şi au luat o pradă mare.
14 Când Amasía s-a întors după ce i-a lovit pe cei din Edóm, i-a adus pe zeii fiilor lui Seír şi i-a aşezat ca zei ai săi: înaintea lor s-a închinat şi a ars tămâie pentru ei.
15 Mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Amasía. A trimis la el un profet să-i zică: „Pentru ce i-ai consultat pe zeii poporului care nu au putut să-l salveze pe poporul lor din mâna ta?”.
16 Pe când vorbea el, [Amasía] i-a zis: „Oare te-am pus noi sfetnic al regelui? Încetează! Pentru ce vrei să fii lovit?”. Profetul a încetat, zicând: „Acum ştiu că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu ai ascultat de sfatul meu”.
17 Amasía, regele lui Iúda, s-a sfătuit şi a trimis la Ióas, fiul lui Ioaház, fiul lui Iehú, să-i spună: „Vino să ne vedem în faţă!”.
18 Ióas, regele lui Israél, a trimis să spună lui Amasía, regele lui Iúda: ,,Spinul care este în Libán a trimis să spună cedrului care este în Libán: «Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!». Dar animalele sălbatice din Libán au trecut şi au călcat spinul în picioare.
19 Tu zici că l-ai lovit pe Edóm şi ţi s-a înălţat inima lăudându-te. Acum rămâi acasă! De ce să provoci răul şi să cazi tu şi Iúda împreună cu tine?”.
20 Dar Amasía nu a ascultat, căci de la Domnul era aceasta, ca să-i dea în mâna lor, pentru că i-au căutat pe zeii lui Edóm.
21 Ióas, regele lui Israél, a urcat şi s-a văzut faţă în faţă cu Amasía, regele lui Iúda, la Bet-Şémeş, care este în Iúda.
22 Iúda a fost bătut înaintea lui Israél şi fiecare a fugit la cortul lui.
23 Dar pe Amasía, regele lui Iúda – fiul lui Ióas, fiul lui Ahazía –, Ióas, regele lui Israél, l-a prins la Bet-Şémeş şi l-a dus la Ierusalím. A făcut o spărtură de patru sute de cóţi în zidul Ierusalímului, de la Poarta Efraím până la Poarta Unghiului.
24 A luat tot aurul, tot argintul, toate obiectele care se găseau în casa lui Dumnezeu, la Óbed-Edóm, vistieriile casei împăratului şi pe ostatici. Apoi s-a întors în Samaría.
25 Amasía, fiul lui Ióas, regele lui Iúda, a mai trăit cincisprezece ani după moartea lui Ióas, fiul lui Ioaház, regele lui Israél.
26 Celelalte fapte ale lui Amasía, cele dintâi şi cele de pe urmă, nu sunt ele oare scrise în Cartea Regilor lui Iúda şi ai lui Israél?
27 Însă atunci când Amasía s-a îndepărtat de la urmarea lui Dumnezeu, au făcut un complot împotriva lui la Ierusalím. El a fugit la Láchiş, însă au trimis după el la Láchiş şi l-au omorât acolo.
28 L-au dus pe cai şi l-au îngropat cu părinţii săi în cetatea lui Iúda.
Versículos relacionados com Cartea a doua a Cronicilor, 25:
Capitolul 25 din 2 Cronicile spune povestea Amazia, regele lui Iuda și războiul său împotriva lui Edom. El a angajat soldați israelieni pentru a -l ajuta, dar un profet l -a avertizat că Dumnezeu nu este cu ei. Chiar și așa, Amazia a învins -o pe Edom, dar și -a readus zeii și i -a iubit, provocându -l pe Dumnezeu. Iată cinci versete legate de subiectele abordate în 2 Cronici 25:
Deuteronom 17:17: „Nici el nu va avea multe femei, astfel încât inima lui să nu se abată; nici argintul, nici aurul nu se vor acumula în exces”. Acest verset vorbește despre nevoia unui rege de a nu avea multe femei sau de a acumula bogății excesive, de a nu se abate de la calea lui Dumnezeu. Amaziass, însă, a acumulat soldați și au luptat pentru bani, ignorând avertismentele profetului.
Exodul 20:3: „Nu veți avea alți zei înaintea mea”. Aceasta este una dintre cele zece porunci, care subliniază exclusivitatea închinării lui Dumnezeu. Amazia, după victoria asupra lui Edom, i -a readus pe zeii edomite și i -a iubit, provocându -l pe Dumnezeu.
2 Regi 14:7: "El a ucis zece mii de edomiți în valea Sal și a cucerit sigiliul, l -a numit din Joceteel, așa cum este cunoscut până în ziua de azi." Acest verset descrie una dintre realizările militare ale Amazia împotriva lui Edom. Această victorie este menționată în 2 Cronici 25 ca motivația Amazia de a angaja soldați israelieni.
Proverbe 16:18: „Mândria precede ruina; spiritul arogant, căderea”. Acest verset avertizează despre pericolele mândriei și aroganței. Amazia a devenit mândră după victoria asupra lui Edom și nu a auzit avertismentul profetului lui Dumnezeu.
2 Cronici 25:20: „Dar Amaziass nu a vrut să -l audă, pentru că a venit de la Dumnezeu să -i izbăvească în mâinile inamicilor, de vreme ce au căutat zeii lui Edom”. Acest verset arată încăpățânarea lui Amazia de a nu auzi avertismentul profetului și cum a ignorat consecințele neascultării sale față de Dumnezeu.
Chapters: