Juízes, 21

1. Os filhos de Israel tinham jurado em Masfa, dizendo: “Ninguém dentre nós dará sua filha em casamento a um benjaminita”.

1. Oamenii lui Israél au jurat la Míţpa: „Niciunul dintre noi să nu-şi dea fiica de soţie unuia din Beniamín!”.

2. Dirigiu-se o povo a Betel, onde ficou até a tarde, em presença do Senhor, levantando grande clamor a voz com grandes lamentações:

2. Poporul a venit la Bétel şi a stat înaintea lui Dumnezeu până seara. Şi-au ridicat glasul, au plâns amar

3. “Por que – diziam eles –, ó Senhor Deus de Israel, aconteceu essa desgraça que nos falte hoje uma tribo de Israel?”.

3. şi au zis: „De ce, Doamne Dumnezeul lui Israél, s-a întâmplat aceasta în Israél: să lipsească astăzi din Israél un trib întreg?”.

4. No dia seguinte pela manhã, o povo levantou naquele lugar um altar, sobre o qual ofereceu holocaustos e sacrifícios pacíficos.

4. A doua zi, poporul s-a ridicat şi a construit acolo un altar şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare.

5. E disseram: “Haverá alguém dentre todas as tribos de Israel que não tenha comparecido à assembleia em presença do Eterno?”. Com efeito, fora pronunciado o seguinte juramento solene contra aquele que não subisse a Masfa, diante do Senhor: “Será punido de morte”.

5. Fiii lui Israél au zis: „Care dintre toate triburile lui Israél nu a urcat în adunare înaintea Domnului?”. Căci s-a făcut un jurămînt mare împotriva celui care nu a urcat la Domnul la Míţpa: „Să fie dat la moarte!”.

6. Os filhos de Israel tiveram pena de Benjamim, seu irmão: “Assim – diziam eles – “foi hoje uma tribo cortada de Israel?

6. Fiilor lui Israél le-a părut rău de Beniamín, fratele lor, şi ziceau: „Astăzi a fost nimicit un trib din Israél.

7. Onde vamos buscar mu­lheres para os que restam, pois que juramos pelo Senhor não lhes dar nossas filhas em casamento?”.

7. Cum să facem ca [să găsim] soţii pentru cei care au supravieţuit? Fiindcă noi am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre ca soţii”.

8. Por isso, perguntavam se não havia alguma tribo de Israel que não tivesse subido para o Senhor, em Masfa. Ora, ninguém de Jabes em Galaad tinha vindo ao acampamento ou comparecido à assembleia.

8. Ei au zis: „Este vreunul dintre triburile lui Israél care nu a urcat la Domnul la Míţpa?”. Iată, nu era nimeni din Iábeş-Galaád în tabără, în adunare.

9. Fez-se o recenseamento do povo e não se encontrou, com efeito, homem algum de Jabes em Galaad.

9. Au cercetat poporul şi, iată, nu era acolo nimeni dintre locuitorii din Iábeş-Galaád.

10. Então, a assembleia enviou para lá doze mil guerreiros valentes com a ordem seguinte: “Ide e passai a fio de espada todos os habitantes de Jabes em Galaad com as mulheres e as crianças.

10. Adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de bărbaţi viteji şi le-au poruncit: „Mergeţi şi treceţi-i prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iábeş-Galaád, pe femei şi pe copii!

11. Eis como deveis fazer: votareis ao interdito todo homem, bem como toda mulher que se houver deitado com homem”.

11. Să faceţi aceasta: pe orice bărbat şi pe orice femeie care a cunoscut bărbat să-i nimiciţi!”.

12. Encontraram entre os habitantes de Jabes em Galaad quatrocentas moças virgens, que não tinham conhecido varão e as levaram ao acampamento de Silo, na terra de Canaã.

12. Au găsit între locuitorii din Iábeş-Galaád patru sute de tinere fecioare care nu cunoscuseră bărbat şi le-au adus în tabără la Şílo, în ţara Canaán.

13. Toda a assembleia enviou mensagens de paz aos benjaminitas que tinham se refugiado no rochedo de Remon.

13. Toată adunarea a trimis să se spună fiilor lui Beniamín care erau la stânca Rimón şi să le transmită pace.

14. Voltaram eles para as suas casas e foram-lhes dadas por mulheres as filhas de Jabes em Galaad que tinham sido poupadas. Mas isso não lhes foi suficiente chegaram para todos.

14. În acel timp, [fiii] lui Beniamín s-au întors şi li s-au dat soţii care erau dintre fetele din Iábeş-Galaád, dar nu au fost destule.

15. O povo teve pena de Benjamim, porque o Senhor tinha feito uma brecha nas tribos de Israel.

15. Poporului i-a fost milă de Beniamín, căci Domnul făcuse o ruptură între triburile lui Israél.

16. Os anciãos da assembleia disseram: “Que faremos para dar mulheres aos que restam. Pois todas as mulheres de Benjamim foram exterminadas”.

16. Bătrânii adunării au zis: „Cum să facem ca [să găsim] soţii pentru cei care au rămas, căci au fost nimicite femeile lui Beniamín?”.

17. E acrescentaram: “Fique para Benja­mim a herança dos que sobreviveram, para que não seja cortada uma tribo de Israel.

17. Au zis: „Să fie o moştenire pentru cei care au scăpat din Beniamín ca să nu fie şters un trib din Israél!

18. Mas, não podemos dar-lhes nossas filhas em casamento, pois os filhos de Israel lançaram a maldição a todo aquele que desse a sua filha por mulher a um benjaminita”.

18. Dar noi nu putem să dăm de soţii dintre fiicele noastre, pentru că fiii lui Israél au jurat: «Blestemat cel care dă o soţie unuia din Beniamín!»”.

19. E disseram: “Eis que se celebra a festa anual do Senhor em Silo” (Silo está situada ao norte de Betel, ao oriente do caminho que vai de Betel a Siquém e ao sul de Lebona).

19. Au zis: „Iată, este o sărbătoare a Domnului din an în an la Şílo, care este la nord de Bétel, spre răsăritul soarelui, pe drumul care urcă de la Bétel la Síhem şi la sud de Lebóna”.

20. Depois deram este conselho aos filhos de Benja­mim: “Ide e escondei-vos nas vinhas.

20. Le-au poruncit fiilor lui Beniamín: „Mergeţi şi staţi la pândă în vii!

21. Quando virdes as filhas de Silo saírem para dançar em coro, saí de repente das vinhas e cada um tome uma para mulher entre as filhas de Silo. Em seguida, voltai para a terra de Benjamim.

21. Uitaţi-vă şi, când le veţi vedea pe fetele din Şílo ieşind să joace, ieşiţi din vii să răpiţi fiecare pentru sine o soţie dintre fetele din Şílo şi duceţi-le în ţinutul lui Beniamín!

22. Quando seus pais ou seus irmãos vierem queixar-se junto de nós, lhes diremos: ‘Dei­xai-as vir conosco, pois durante a guerra não pudemos tomar uma mulher para cada um. Aliás, não sois vós quem lhas destes e nem tendes culpa nisso’.”

22. Dacă vor veni părinţii sau fraţii lor să se plângă la noi, le vom spune: «Dăruiţi-ni-le, căci nu ne-am luat prin război câte o soţie pentru fiecare şi nu voi le-aţi dat lor ca să fiţi vinovaţi!»”.

23. Assim fizeram os benjaminitas: tomaram entre as dançarinas mulheres segundo o seu número; tomaram-nas e voltaram para a sua casa. Depois construí­ram cidades e habitaram nelas.

23. Fiii lui Beniamín au făcut aşa: şi-au luat soţii, după numărul lor, dintre cele care jucau, pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor; au zidit cetăţile şi au locuit în ele.

24. Voltaram também os israelitas, cada um para a sua tribo e sua família e para a terra de sua herança.

24. În acel timp, fiii lui Israél au plecat de acolo fiecare la tribul lui şi în familia lui şi s-a întors fiecare în moştenirea sa.

25. Naquele tempo, não havia rei em Israel e cada um fazia o que lhe parecia melhor.

25. În zilele acelea nu era rege în Israél. Fiecare făcea ce-i plăcea.