Jó, 10

1. A minha alma está desgostosa da vida. Dou livre curso ao meu lamento; falarei na amargura de meu coração.

1. Sufletul meu s-a dezgustat de viaţă. Voi da frâu liber plângerii mele şi voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2. Em lugar de me condenar, direi a Deus: ‘Mostra-me por que razão me tratas assim.

2. Îi spun lui Dumnezeu: «Nu mă considera vinovat! Fă-mă să înţeleg de ce te cerţi cu mine!».

3. Encontras prazer em me oprimir, em renegar a obra de tuas mãos, em favorecer os planos dos maus?

3. Îţi place să oprimi, să respingi lucrarea mâinii tale şi să faci să strălucească sfatul celor nelegiuiţi?

4. Terás porventura olhos de carne, ou vês as coisas como as veem os seres humanos?*

4. Oare ai tu ochi de carne, ca să vezi aşa cum vede omul?

5. Serão os teus dias como os de um mortal e teus anos como os de um humano,

5. Oare zilele tale sunt ca zilele omului şi anii tăi, ca zilele bărbatului,

6. para que procures a minha culpa e persigas o meu pecado?

6. că cercetezi nelegiuirea mea şi cauţi la păcatul meu,

7. No entanto, sabes que não sou culpado e que ninguém me pode livrar de tuas mãos.

7. chiar dacă ştii că nu sunt vinovat şi că nu este cine să mă salveze din mâna ta?

8. As tuas mãos formaram-me e fizeram-me; mudando de ideia, queres me destruir!

8. Mâinile tale m-au format şi m-au făcut desăvârşit în întregime. Oare mă vei distruge?

9. Lembra-te de que me formaste como o barro, e agora queres devolver-me ao pó?

9. Aminteşte-ţi că din lut m-ai făcut şi în ţărână mă vei face să mă întorc!

10. Não me derramaste como leite e me coalhaste como um queijo?*

10. Oare nu m-ai muls ca laptele şi m-ai închegat ca brânza?

11. De pele e carne me vestiste, de ossos e nervos me teceste.

11. M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi nervi.

12. Concedeste-me vida e misericórdia e tua providência conservou o meu espírito.

12. Mi-ai dat viaţă şi bunăvoinţă şi vizitarea ta mi-a păstrat duhul.

13. Contudo, eis o que escondias em teu coração, vejo bem o que meditavas.

13. Dar ascundeai acestea în inima ta: ştiu că aceasta era la tine. Dorinţa reabilitării

14. Se peco, me observas, não perdoarás o meu pecado.

14. Dacă am păcătuit, m-ai urmărit şi de nelegiuirea mea nu m-ai lăsat nepedepsit.

15. Se eu for culpado, ai de mim! Se for inocente, não ousarei levantar a cabeça, farto de vergonha e consciente de minha miséria.

15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi ridic capul. M-am săturat de dispreţ, căci îmi văd mizeria.

16. Esgotado, me caças como um leão. Não cessas de desfraldar contra mim teu estranho poder.

16. Dacă s-ar înălţa [capul], m-ai vâna ca un leu şi ai întoarce lucrarea ta minunată faţă de mine.

17. Renovas contra mim teus assaltos, teu furor cresce contra mim e vigorosas tropas vêm-me cercar.

17. Reînnoieşti mărturiile tale faţă de mine, măreşti mânia ta împotriva mea, mereu schimbând zbuciumul din mine.

18. Por que me tiraste do ventre materno? Tivesse morrido, nenhum olho me teria visto.

18. De ce m-ai făcut să ies din sânul [mamei]? Mi-aş fi dat duhul şi niciun ochi nu m-ar fi văzut.

19. Teria sido como se nunca tivesse existido, do ventre me teriam levado ao túmulo’.

19. Aş fi ca şi cum n-aş fi fostşi din pântece aş fi fost dus la mormânt.

20. Não são bem curtos os dias de minha vida? Que ele me deixe respirar um instante,

20. Oare nu sunt puţine zilele mele şi se termină? Ia-ţi [privirea] de la mine, ca să mă înseninez puţin

21. antes que eu parta, para não mais voltar, ao tenebroso país das sombras da morte,

21. înainte să mă duc şi să nu mă mai întorc spre ţinutul întunericului şi al umbrei morţii,

22. opaca e sombria região, reino de sombra e de caos, onde a noite faz as vezes de claridade”.

22. ţinut întunecat ca bezna umbrei morţii, fără noimă, unde strălucirea este ca bezna!”.