II Samuel, 13

1. Aconteceu, depois disso, que Amnon, filho de Davi, se enamorou de Tamar, irmã de Absalão, filho de Davi, que era muito bela.

1. După aceea, Absalóm, fiul lui Davíd, avea o soră frumoasă numită Támar. Amnón, fiul lui Davíd, s-a îndrăgostit de ea.

2. Amnon se consumia de tal modo por Tamar, sua irmã, a ponto de ficar doente, pois ela era virgem e parecia-lhe impossível fazer-lhe o que quer que fosse.*

2. Amnón suferea din cauza lui Támar, încât a căzut bolnav, căci era fecioară şi era greu în ochii lui Amnón să-i facă ceva.

3. Ora, Amnon tinha um amigo chamado Jonadab, filho de Hosama, irmão de Davi, o qual era muito sagaz.

3. Amnón avea un prieten numit Ionadáb, fiul lui Şiméa, fratele lui Davíd. Ionadáb era un om foarte priceput.

4. Disse ele a Amnon: “Por que, ó príncipe, estás tão abatido todas as manhãs? Não queres me dizer?”. “É que amo Tamar – respondeu Amnon –, irmã de meu irmão Absalão.”*

4. El i-a zis: „Pentru ce te usuci pe zi ce trece, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnón i-a răspuns: „M-am îndrăgostit de Támar, sora fratelui meu Absalóm”.

5. Jonadab disse-lhe: “Deita em tua cama e finge-te doente. Quando o teu pai vier ver-te, tu lhe dirás: Permite que Tamar venha dar-me de comer, preparando a comida diante de mim, a fim de que eu coma iguarias preparadas por sua mão”.

5. Ionadáb i-a zis: „Culcă-te în pat şi prefă-te că eşti bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Să vină, te rog, Támar, sora mea, şi să-mi dea de mâncare. Să pregătească mâncarea înaintea mea ca s-o văd şi să mănânc din mâna ei!»”.

6. Amnon deitou-se e fingiu que estava enfermo. Quando o rei veio visitá-lo, ele disse-lhe: “Peço-te que minha irmã Tamar venha preparar à minha vista dois pasteizinhos, para que eu coma de sua mão”.

6. Amnón s-a culcat şi s-a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnón i-a zis regelui: „Să vină, te rog, Támar, sora mea şi să-mi pregătească două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei!”.

7. Davi mandou dizer a Tamar, no palácio: “Vai à casa de teu irmão Amnon e prepara-lhe sua refeição”.

7. Davíd a trimis în casă la Támar să i se spună: „Mergi în casa lui Amnón, fratele tău, şi pregăteşte-i de mâncare!”.

8. Tamar foi ter com o seu irmão Amnon, que estava deitado. Tomou farinha, amassou e fez os pastéis à sua vista.

8. Támar s-a dus în casa lui Amnón, fratele ei, şi, iată, el era culcat. A luat ceva aluat, l-a frământat, a pregătit turte înaintea lui şi a copt turtele.

9. Depois de tê-los cozido, tomou a panela e despejou-a diante dele, mas Amnon não quis comer e disse: “Manda sair todos daqui”. E retiraram-se todos os que estavam junto dele.

9. A luat tava şi le-a răsturnat în faţa lui, dar el nu a voit să mănânce. Amnón a zis: „Să iasă toţi oamenii de la mine!”. Şi au ieşit toţi oamenii de la el.

10. Amnon disse então a Tamar: “Traze o prato no meu quarto, para que eu coma de tua mão”. Tamar tomou os pastéis que fizera e levou-os ao seu irmão no quarto.

10. Amnón i-a zis lui Támar: „Adu-mi mâncarea în cameră! Vreau să mănânc din mâna ta”. Támar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus lui Amnón, fratele ei, în cameră.

11. E quando ela os oferecia a Amnon para que comesse, este segurou-a, dizendo: “Vem, deita-te comigo, minha irmã!”.

11. Când le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, sora mea, şi culcă-te cu mine!”.

12. “Não, meu irmão – disse-lhe ela –, não me violentes. Não se faz uma tal coisa em Israel. Não cometas semelhante infâmia.

12. Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă umili, căci nu se face aşa în Israél; nu fă nelegiuirea aceasta!

13. Aonde levaria eu o meu opróbrio? E tu serias olhado como um ímpio em Israel! É melhor que fales ao rei. Ele não recusará dar-me a ti.”*

13. Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Tu vei fi un nelegiuit în Israél. Acum, vorbeşte-i regelui şi el nu va refuza să fiu a ta!”.

14. Mas ele não quis dar-lhe ouvidos e, como era mais forte que ela, violentou-a e se deitou com ela.

14. Dar el n-a vrut să asculte glasul ei; a apucat-o, a umilit-o şi s-a culcat cu ea.

15. E, logo a seguir, Amnon foi tomado de profunda aversão por ela, mais violenta do que o amor que antes lhe tivera. “Levanta-te – disse-lhe ele – e vai-te!”

15. Apoi Amnón a urât-o foarte mult; ura era mai mare decât iubirea cu care o iubise. Apoi Amnón i-a zis: „Ridică-te şi pleacă!”.

16. “Não, meu irmão – respondeu ela –; o ultraje que me farias, expulsando-me, seria ainda mais grave do que o que me acabas de fazer.” Ele, porém, não quis ouvi-la;

16. Ea i-a zis: „Nu, căci a mă alunga ar fi un rău mult mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut”. Dar el nu a voit să o asculte.

17. chamou o seu servo e disse-lhe: “Põe fora daqui esta moça que me está importunando e fecha a porta atrás dela”.

17. L-a chemat pe slujitorul care îl slujea şi i-a zis: „Trimite-o afară de la mine pe aceasta şi încuie uşa după ea!”.

18. Ela trazia um vestido comprido, como se vestiam outrora as donzelas filhas do rei. O servo expulsou-a, fechando a porta atrás dela.

18. Ea avea o haină cu mâneci lungi, căci cu o astfel de haină se îmbrăcau fiicele regelui cât erau fecioare. Slujitorul a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

19. Tamar derramou então cinza sobre a cabeça, rasgou o seu longo vestido e, pondo a mão sobre a cabeça, afastou-se gritando.

19. Támar şi-a presărat praf pe cap şi şi-a sfâşiat haina cu mâneci lungi pe care o avea. Şi-a pus mâna pe cap şi mergea ţipând.

20. Seu irmão Absalão disse-lhe: “Esteve realmente contigo Amnon, teu irmão? Por agora, cala-te, minha irmã; ele é teu irmão: não penses mais nisso”. E Tamar permaneceu consternada, na casa de seu irmão Absalão.

20. Absalóm, fratele ei, i-a zis: „A fost Amnón, fratele tău, cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău; nu pune la inimă lucrul acesta!”. Dar Támar a rămas abandonată în casa lui Absalóm, fratele ei.

21. O rei Davi soube de tudo o que se tinha passado e inflamou-se com violência a sua cólera, mas não quis afligir seu filho Amnon, pois o amava por ser o seu primogênito.*

21. Regele Davíd a auzit toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare.

22. Quanto a Absalão, este não disse a Amnon uma só palavra, nem boa nem má, porque o odiava, por ter ele violentado sua irmã Tamar.*

22. Absalóm nu vorbea cu Amnón nici bine, nici rău, căci Absalóm îl ura pe Amnón pentru că o umilise pe Támar, sora lui.

23. Passados dois anos, Absalão tosquiava suas ovelhas em Baal-Hasor, perto de Efraim e convidou todos os filhos do rei.

23. După doi ani de zile, Absalóm avea tunsul oilor la Báal-Haţór, care este lângă Efraím, şi Absalóm i-a chemat pe toţi fiii regelui.

24. Veio ter com o rei e disse-lhe: “Eis que se tosquiam as ovelhas de teu servo; venha, pois, o rei com os seus familiares à casa do teu servo”.

24. Absalóm a mers la rege şi i-a zis: „Iată, slujitorul tău are tunsul oilor; să vină regele şi slujitorii lui cu slujitorul tău!”.

25. O rei disse-lhe: “Não, meu filho, não iremos todos, para não te sermos pesados”. Malgrado instâncias de Absalão, o rei não quis ir e o abençoou.

25. Regele i-a zis lui Absalóm: „Nu, fiul meu; să nu mergem cu toţii ca să nu-ţi fim povară!”. Absalóm a insistat faţă de el, dar regele nu a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat.

26. Absalão replicou: “Se tu não vens, deixa ao menos que venha conosco o meu irmão Amnon.”. “Por que – disse Davi – iria ele contigo?”

26. Absalóm i-a zis: „Să vină cu noi Amnón, fratele meu!”. Regele i-a zis: „De ce să meargă cu tine?”.

27. Mas Absalão tanto insistiu que Davi deixou partir com ele Amnon e todos os filhos do rei. E Absalão organizou um banquete real.*

27. Dar Absalóm a insistat faţă de el şi l-a trimis pe Amnón şi pe toţi fiii regelui.

28. Ora, Absalão dera aos seus criados a seguinte ordem: “Ouvi! Quando Amnon tiver o coração alegre por causa do vinho e eu vos disser: ‘Feri Amnon!’, então vós o matareis. ‘Não tenhais medo, porque sou eu quem vo-lo ordena. Coragem e sede homens fortes!’.”

28. Absalóm le-a poruncit slujitorilor săi: „Vedeţi, când se va veseli inima lui Amnón din cauza vinului, eu vă voi spune: «Loviţi-l pe Amnón şi omorâţi-l! Nu vă temeţi, căci eu v-am poruncit! Fiţi tari şi viteji!»”.

29. Os servos de Absalão fizeram a Amnon conforme o seu senhor lhes ordenara. Então, todos os filhos do rei se levantaram, montaram nas suas mulas e fugiram.

29. Slujitorii lui Absalóm i-au făcut lui Amnón după cum le poruncise Absalóm. Atunci toţi fiii regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit.

30. Estavam ainda a caminho, quando chegou ao rei o boato que dizia: “Absalão feriu todos os príncipes; nenhum se salvou!”.

30. Pe când erau pe drum, a ajuns vestea la Davíd că Absalóm i-a lovit pe toţi fiii regelui şi că n-a mai rămas niciunul dintre ei.

31. O rei levantou-se, rasgou suas vestes e prostrou-se por terra. Todos os que o rodeavam rasgaram também as suas vestes.

31. Regele s-a ridicat, şi-a sfâşiat hainele şi s-a culcat pe pământ. Iar slujitorii lui stăteau [lângă el] cu hainele sfâşiate.

32. Mas Jonadab, filho de Hosama, irmão de Davi, tomou a palavra: “Não pense o rei, meu senhor, que foram assassinados todos os jovens. Só Amnon morreu, porque Absalão decidira matá-lo desde o dia em que ele violentou sua irmã Tamar.*

32. Ionadáb, fiul lui Şiméa, fratele lui Davíd, a zis: „Să nu creadă stăpânul meu că toţi tinerii, fiii regelui, au fost ucişi! Numai Amnón a murit. Căci după porunca lui Absalóm a fost [aceasta]; o hotărâse din ziua în care a umilit-o pe Támar, sora lui.

33. Não acredite o rei, meu senhor, que morreram todos os príncipes. Só Amnon pereceu

33. Să nu se preocupe domnul meu, regele, că toţi fiii regelui au murit, pentru că numai Amnón a murit”.

34. e seus outros irmãos estão vivos”.* Entretanto, Absalão fugira. A sentinela, levantando os olhos, viu uma grande tropa que descia pelo declive do caminho de Horonaim e veio anunciar ao rei: “Vi homens que vinham pelo caminho de Horo­naim, no flanco da montanha”.

34. Apoi Absalóm a fugit. Tânărul de strajă şi-a ridicat ochii şi a văzut: iată, mult popor venea pe drum în urma lui, dinspre munte.!

35. Jonadab disse ao rei: “São os príncipes que chegam; é bem como tinha dito o teu servo”.

35. Ionadáb i-a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui! Este exact cum a zis slujitorul tău”.

36. Falava ele ainda, quando entraram os filhos do rei e puseram-se a chorar. Então, o rei e todos os seus derramaram abundantes lágrimas.

36. Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Şi-au ridicat glasul şi au plâns. Şi regele şi slujitorii lui au plâns în hohote.

37. Quanto a Absalão, fugira para junto de Tolmai, filho de Amiud, rei de Gessur.

37. Absalóm a fugit şi a mers la Talmái, fiul lui Amihúr, regele din Gheşúr. [Davíd] îl jelea pe fiul său în fiecare zi.

38. Enquanto isso, Davi continuava de luto pelo filho. E Absalão permaneceu três anos em Gessur, para onde fugira.

38. Absalóm a fugit şi a mers la Gheşúr. A stat acolo trei ani.

39. O ânimo do rei cessou de irritar-se contra Absalão, tendo-se consolado da perda de Amnon.

39. Regele Davíd a încetat să-l mai urmărească pe Absalóm, căci se mângâiase după moartea lui Amnón.