Eclesiástico, 20

1. Oh! Quanto melhor é admoestar que irritar-se, não impedir de falar aquele que quer confessar a sua falta!*

1. Există o mustrare care nu este la timp şi există cel care tace: acesta este inteligent.

2. Como o eunuco que anseia por violentar uma donzela,

2. E mai bine să mustri decât să te mânii.

3. assim é o que, por violência, faz um julgamento iníquo.

3. Cine recunoaşte va fi cruţat de defecte.

4. Como é bom que o corrigido manifeste o seu arrependimento! Pois assim se evita um pecado voluntário.

4. Ca dorinţa unui eunuc de a deflora o tânără, la fel este cel care face judecată cu forţa.

5. Há quem se cale e é considerado sábio, e quem se torne odioso pela intemperança no falar.

5. Există cineva care tace şi este aflat înţelept şi este cineva urât din cauza vorbăriei multe.

6. Há quem se cale por não saber falar, e há quem se cale porque reconhece quando é tempo (de falar).

6. Există cineva care tace pentru că nu are răspuns şi există cineva care tace ştiind [când e] timpul potrivit.

7. O sábio permanece calado até o momento (oportuno), mas o leviano e imprudente não espera a ocasião.

7. Omul înţelept va tăcea până la momentul potrivit, dar fanfaronul şi nepriceputul scapă momentul.

8. Aquele que se expande em palavras, prejudica-se a si mesmo; quem se permite todo o desregramento torna-se odioso.

8. Cel care abundă în cuvânt va deveni abominábil şi cine vrea să se impună va fi urât. Cum e bine ca acela care este mustrat să arate convertire, tot aşa tu, dacă vei fugi de păcatul voluntar.

9. Para o homem desprovido de instrução há proveito na infelicidade, mas há certas descobertas que lhe acarretam a ruína.

9. Există avantaj în cele rele pentru om şi câştig, spre pierdere.

10. Há dom que não é útil e há dom que é duplamente recompensado.

10. Există dăruire care nu-ţi aduce avantaj şi există dăruire care [aduce] răsplată dublă.

11. Há quem ache a sua perda na própria glória, e há quem levantará a cabeça após uma humilhação.

11. Există pierdere din cauza gloriei şi există cineva care, după umilire, îşi înalţă capul.

12. Há quem compre muito por um preço módico, mas que (de fato) o paga pelo sétuplo do seu valor.

12. Există cineva care cumpără multe cu puţin şi cineva care le plăteşte de şapte ori.

13. O sábio torna-se amável por suas palavras, enquanto que os encantos do insensato desaparecem.

13. Cel înţelept în cuvinte se face pe sine agreat, dar favorurile celor nebuni se vor risipi.

14. O donativo do insensato não te trará proveito, pois ele te fixa com sete olhos.

14. Dăruirea celui nepriceput nu-ţi va fi de folos la fel ca a celui invidios, din cauza constrângerii sale, căci ochii lui sunt interesaţi.

15. Ele dá pouco e censura muitas vezes; quando abre a sua boca é como uma fogueira.

15. El îţi va da puţin şi te va jigni mult, îşi va dechide gura ca un crainic. Astăzi îţi va da cu împrumut şi mâine îţi va cere înapoi: odios este un astfel de om.

16. Há quem empresta hoje e amanhã o reclama: tal homem é odioso.

16. Cel nebun va zice: „Nu am niciun prieten şi nu este recunoştinţă pentru binefacerile mele”.

17. O insensato não tem amigos, e pelo bem que faz não será bem acatado,*

17. Cei care mănâncă pâine cu ei sunt răi de gură. De câte ori şi mulţi îşi vor bate joc de el! Căci cel care are nu primeşte cu sentimentul just şi când nu are, la fel îi este indiferent.

18. porque os que comem o seu pão têm línguas falsas; quantas e quantas vezes não zombarão dele?

18. Alunecarea de pe pavaj este mai bună decât cu limba, tot la fel căderea celor răi va ajunge în grabă.

19. Pois não agiu com bom senso, distribuindo o que devia guardar e o que não devia guardar.

19. Omul lipsit de graţie este ca un mit nepotrivit, în gura celor needucaţi va continua [să fie].

20. A queda de uma língua mentirosa é como uma queda na laje; assim a ruína dos maus virá de repente.

20. Din gura celui nebun nu este acceptată parabola, căci nu o spune la timpul ei.

21. Um homem desagradável é como uma história ruim, que se acha continuamente na boca das pessoas mal-educadas.

21. Există cineva împiedicat să păcătuiască din cauza lipsei şi, când se va odihni, nu va avea remuşcări [s-o facă].

22. Será mal recebida a máxima que sair da boca do insensato, pois que ele a diz fora de tempo.

22. Există cineva care-şi pierde sufletul din cauza ruşinii, şi, în faţa unui nepriceput, se pierde.

23. Há quem se abstenha de pecar por falta de meios, mas ressente o aguilhão do pecado até em seu repouso.*

23. Există cineva care promite un favor unui prieten din ruşine, dar şi-l face duşman pe degeaba.

24. Há quem perca a sua alma por causa do respeito humano; perde-a, cedendo a uma pessoa imprudente; perde-se por atender demasiadamente uma pessoa.

24. Pată rea este în om minciuna şi în gura celor needucaţi va continua [să fie].

25. Há quem, por falsa vergonha, faça uma promessa a um amigo, e dele se faça gratuitamente um inimigo.

25. Mai bine un hoţ decât cel care perseverează în minciună: amândoi vor moşteni pieirea.

26. A mentira é no homem uma vergonhosa mancha: não deixa os lábios das pessoas mal-educadas.

26. Obiceiul omului mincinos este dezonoarea şi ruşinea lui va fi cu el continuu.

27. Mais vale um ladrão do que um mentiroso contumaz, mas ambos terão a ruína como partilha.

27. Cel înţelept în cuvinte va ieşi în faţă şi omul inteligent este plăcut celor mari.

28. O comportamento dos mentirosos é aviltante, sua vergonha jamais os abandonará.

28. Cel care lucrează pământul îşi înalţă grămada [recoltei], iar celui plăcut celor mari i se va ierta nedreptatea.

29. O sábio atrai a si a estima por suas palavras; o homem prudente agradará aos poderosos.

29. Cadourile şi darurile orbesc ochii celor înţelepţi şi, ca o botniţă pe gură, ele deturnează reproşurile.

30. Quem cultiva sua terra colherá montes de frutos; quem cultiva a justiça será ele próprio elevado; quem agrada aos poderosos fugirá da iniquidade.

30. Înţelepciunea ascunsă şi comoara invizibilă: ce folos din amândouă?

31. Os presentes e as dádivas cegam os olhos dos juízes. São em sua boca como um freio que os torna mudos e os impede de castigar.*

31. Mai bine omul care-şi ascunde nebunia decât omul care-şi ascunde înţelepciunea.

32. Sabedoria escondida é tesouro invisível. Para que serve uma e outro?

32. Mai bine răbdarea neabătută în căutarea Domnului decât vizitiul nestăpânit al propriei vieţi.

33. Mais vale aquele que dissimula sua insipiência, do que aquele que esconde sua sabedoria.

33.