Eclesiástico, 14

1. Feliz o homem que não pecou pelas suas palavras, e que não é atormentado pelo remorso do pecado.*

1. Fericit este omul care nu a greşit cu gura lui şi care nu are remuşcări din cauza tristeţii păcatelor.

2. Feliz aquele cuja alma não está triste e que não está privado de esperança!

2. Fericit este omul pe care sufletul său nu-l condamnă şi care nu a decăzut de la speranţa lui.

3. Para o homem avarento e cúpido a riqueza é inútil; para que serve o ouro ao homem invejoso?

3. Pentru un bărbat meschin, bogăţia nu este bună, iar unui om zgârcit, la ce-i folosesc bogăţiile?

4. Quem acumula injustamente, com prejuízo da vida, acumula para outros, e outro há de vir que esbanjará esses bens na devassidão.

4. Cel care adună [lipsindu-şi] sufletul adună pentru alţii şi din bunurile sale se vor înfrupta alţii.

5. Para quem será bom aquele que é mau para si mesmo? Não terá nenhuma satisfação em seus bens.

5. Cel rău cu sine însuşi cu cine va fi bun? Nu se va bucura de bogăţiile sale.

6. Nada é pior do que aquele que é avaro consigo mesmo: eis aí o verdadeiro salário de sua maldade.

6. Nu este mai rău decât cel zgârcit cu sine şi aceasta este răsplata răutăţii lui.

7. Se ele fizer algum bem, é inconscientemente, a seu pesar, e acaba desvendando a sua maldade.

7. Dacă face bine, o face din nebăgare de seamă, iar la sfârşit va fi dezvăluită răutatea lui.

8. O olhar do invejoso é mau; ele desvia o rosto e despreza sua alma.

8. Este rău cel cu ochiul lacom; el îşi întoarce faţa şi trece cu vederea sufletele.

9. O olhar do avarento é insaciável a respeito da iniquidade, só ficará satisfeito quando tiver ressecado e consumido a sua alma.*

9. Ochiul avar nu se mulţumeşte cu o parte şi nedreptatea rea seacă sufletul.

10. O olhar maldoso só leva ao mal; não será saciado com pão, mas será pobre e triste em sua própria mesa.*

10. Ochiul rău este invidios şi pe pâine, iar [aceasta] lipseşte de pe masa lui.

11. Meu filho, se algo tiveres, faze com isso algum bem a ti mesmo, e apresenta a Deus oferendas dignas.*

11. Fiule, după cât ai, fă-ţi bine ţie însuţi şi adu cu vrednicie oferte Domnului!

12. Lembra-te de que a morte não tarda, e de que o pacto da moradia dos mortos te foi revelado, pois é lei deste mundo que é preciso morrer.*

12. Aminteşte-ţi că moartea nu va întârzia şi alianţa cu locuinţa morţilor nu ţi-a fost arătată.

13. Antes de morrer, faze bem ao teu amigo, e dá esmola ao pobre conforme tuas posses.

13. Înainte să mori, fă-i bine prietenului, fii larg [la inimă] şi dă-i!

14. Não te prives de um dia feliz, e não deixes escapar nenhuma parcela do precioso dom.

14. Nu te abţine de la o zi bună şi să nu-ţi scape partea unei dorinţe bune!

15. Não será a outrem que deixarás o fruto de teus esforços e de teus trabalhos, para ser repartido por sorte?

15. Oare nu vei lăsa altuia strădaniile tale şi truda ta, ca să fie împărţite la sorţi?

16. Dá e recebe, e justifica a tua alma.

16. Dă, primeşte şi linişteşte-ţi sufletul, căci nu este în locuinţa morţilor desfătare ca s-o cauţi!

17. Pratica a justiça, antes de tua morte, pois na moradia dos mortos não há de se achar alimento.*

17. Orice făptură se învecheşte ca o haină, o alianţă este din veci: „De moarte vei muri!”.

18. Toda carne fenece como a erva, e como a folha que cresce numa árvore vigorosa:*

18. Ca frunza deasă pe un copac înfrunzit, unele cad, iar [altele] înmuguresc, aşa este generaţia din carne şi sânge: una moare şi alta se naşte.

19. umas nascem, outras caem. Assim, nesta raça de carne e sangue, uma geração morre, outra nasce.

19. Orice lucru care putrezeşte dispare şi cel care l-a făcut va pleca împreună cu el.

20. Tudo o que é corruptível acabará por ser destruído, e o artesão morrerá com o seu trabalho.

20. Fericit este bărbatul care meditează cu înţelepciune şi discută prin inteligenţa sa,

21. Toda obra excelente será aprovada e o seu autor nela achará orgulho.

21. care cugetă la căile ei în inima lui şi se gândeşte la cele ascunse ale ei.

22. Feliz o homem que persevera na sabedoria, que se exercita na prática da justiça, e que, em seu coração, pensa no olhar de Deus que tudo vê;*

22. El va ieşi după ea ca un pândaş şi pe căile ei va sta la pândă.

23. que repassa no seu coração os seus caminhos, que penetra no conhecimento de seus segredos, que caminha atrás dela seguindo-lhe as pegadas, e que permanece em suas vias;

23. Va spiona prin ferestrele ei şi va asculta de după uşile ei.

24. que olha pelas suas janelas, que escuta à sua porta,

24. Va poposi aproape de casa ei şi va fixa ţăruşul în zidurile sale.

25. que se detém junto a sua casa e que, enterrando uma estaca dentro de suas muralhas, edifica sua cabana junto a ela. Nessa cabana, seus haveres repousam tranquilamente para sempre;*

25. Îşi va întinde cortul aproape de ea şi va poposi în locuinţa celor buni.

26. sob esse abrigo ele estabelece os seus filhos, e ele mesmo residirá debaixo dos seus ramos.*

26. Îşi va pune copiii sub protecţia ei şi sub ramurile ei se va cuibări.

27. Em sua sombra ele encontra abrigo contra o calor, e repousará na sua glória.

27. Va fi ocrotit de către ea de căldură şi va poposi în gloria ei.