São Marcos, 11

1. Jesus e seus discípulos aproximavam-se de Jerusalém e chegaram aos arredores de Betfagé e de Betânia, perto do monte das Oliveiras. Desse lugar Jesus enviou dois de seus discípulos,

1. (Mt 21,1-16; Lc 19,28-40; In 12,12-16) Când s-au apropiat de Ierusalím, la Betfaghé şi Betánia, lângă Muntele Măslinilor, a trimis doi dintre discipolii săi

2. dizendo-lhes: “Ide à aldeia que está defronte de vós e, logo ao entrardes nela, achareis preso um jumentinho, em que não montou ainda homem algum; desprendei-o e trazei-mo.

2. şi le-a spus: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care niciun om nu s-a aşezat vreodată; dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

3. E se alguém vos perguntar: Que fazeis?, dizei: O Senhor precisa dele, mas daqui a pouco o devolverá”.

3. Şi dacă vă va spune cineva: «De ce faceţi aceasta?», spuneţi-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndată înapoi»”.

4. Indo eles, acharam o jumentinho atado fora, diante de uma porta, na curva do caminho. Iam-no desprendendo,

4. Ei au plecat şi au găsit măgăruşul legat la poartă, afară, în drum. Şi l-au dezlegat.

5. quando alguns dos que ali estavam perguntaram: “Ei, que estais fazendo? Por que soltais o jumentinho?”.

5. Unii dintre cei care stăteau acolo le-au spus: „Ce faceţi, dezlegaţi măgăruşul?”.

6. Responderam como Jesus lhes havia ordenado; e deixaram-no levar.

6. Ei le-au zis după cum le spusese Isus şi i-au lăsat [să plece].

7. Conduziram a Jesus o jumen­tinho, cobriram-no com seus mantos, e Jesus montou nele.

7. Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, iar [Isus] s-a aşezat pe el.

8. Muitos estendiam seus mantos no caminho; outros cortavam ramos das árvores e espalhavam-nos, pelo chão.

8. Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, alţii ramuri înfrunzite pe care le tăiaseră de pe câmpuri.

9. Tanto os que prece­diam como os que iam atrás clamavam: “Hosana! Bendito o que vem em nome do Senhor!

9. Iar cei care mergeau înaintea lui şi cei care-l urmau strigau: „Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!

10. Bendito o Reino que vai começar, o reino de Davi, nosso pai! Hosana no mais alto dos céus!”.

10. Binecuvântată este împărăţia care vine, a părintelui nostru Davíd! Osana în înaltul cerurilor!”.

11. Jesus entrou em Jerusalém e dirigiu-se ao templo. Aí lançou os olhos para tudo o que o cercava. Depois, como já fosse tarde, voltou para Betânia com os Doze. (= Mt 21,18s)

11. Şi [Isus] a intrat în Ierusalím, în templu; şi privind toate în jur, fiind deja la timpul înserării, a ieşit spre Betánia împreună cu cei doisprezece.

12. No outro dia, ao saírem de Betânia, Jesus teve fome.

12. (Mt 21,18-19) În ziua următoare, ieşind ei din Betánia, lui [Isus] i s-a făcut foame.

13. Avistou de longe uma figueira coberta de folhas e foi ver se encontrava nela algum fruto. Aproximou-se da árvore, mas só encontrou folhas pois não era tempo de figos.

13. Văzând de departe un smochin care avea frunze, s-a dus acolo, doar va găsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor.

14. E disse à figueira: “Jamais alguém coma fruto de ti!”. E os discípulos ouviram essa maldição.* (= Mt 21,12-17 = Lc 19,45s)

14. Şi, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veci!”. Iar discipolii lui ascultau.

15. Chegaram a Jerusalém e Jesus entrou no templo. E começou a expulsar os que no templo vendiam e compravam; derrubou as mesas dos trocadores de moedas e as cadeiras dos que vendiam pombas.

15. (Mt 21,12-17; Lc 19,45-48; In 2,13-22) Apoi au venit la Ierusalím şi intrând în templu, a început să-i alunge pe cei care vindeau şi cumpărau în templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei.

16. Não consentia que ninguém transportasse algum objeto pelo templo.

16. Şi nu permitea nimănui să care vreun vas prin templu.

17. E ensinava-lhes nestes termos: “Não está porventura escrito: A minha casa será chamada casa de oração para todas as nações (Is 56,7)? Mas vós fizestes dela um covil de ladrões” (Jr 7,11).

17. Îi învăţa şi le spunea: „Nu este scris oare: «Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate neamurile!»? Dar voi aţi făcut-o peştera tâlharilor”.

18. Os príncipes dos sacerdotes e os escribas ouviram-no e procuravam um modo de o matar. Temiam-no, porque todo o povo se admirava da sua doutrina.

18. Arhiereii şi cărturarii au auzit şi căutau cum să-l dea la moarte; dar se temeau de el, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura lui.

19. Quando já era tarde, saíram da cidade. (= Mt 21,20ss)

19. Când s-a înserat, au ieşit din cetate.

20. No dia seguinte pela manhã, ao passarem junto da figueira, viram que ela secara até a raiz.

20. (Mt 21,20-22) Dimineaţa, când au trecut din nou pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcină.

21. Pedro lembrou-se do que se tinha passado na véspera e disse a Jesus: “Olha, Mestre, como secou a figueira que amaldiçoaste!”

21. Amintindu-şi, Petru i-a spus: „Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat!”.

22. Res­pondeu-lhes Jesus: “Tende fé em Deus.

22. Răspunzând, Isus le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

23. Em verdade vos declaro: todo o que disser a este monte: Levanta-te e lança-te ao mar, se não duvidar no seu coração, mas acreditar que sucederá tudo o que disser, obterá esse milagre.

23. Adevăr vă spun: oricine ar spune acestui munte: «Ridică-te şi aruncă-te în mare!» şi nu s-ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va împlini ceea ce spune, i se va da.

24. Por isso, vos digo: tudo o que pedirdes na oração, crede que o tendes recebido, e vos será dado.*

24. De aceea vă spun: tot ceea ce veţi cere în rugăciune, credeţi că aţi primit deja şi vi se va da.

25. E, quando vos puserdes de pé para orar, perdoai, se tiverdes algum ressentimento contra alguém, para que também vosso Pai, que está nos céus, vos perdoe os vossos pecados. [

25. Iar când staţi în rugăciune, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, iertaţi, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre!”.

26. Mas se não perdoardes, tampouco vosso Pai que está nos céus vos perdoará os vossos pecados.]”.* (= Mt 21,23-27 = Lc 20,1-8)

26. a În câteva manuscrise se găseşte v. 26: „Însă dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru din ceruri nu va ierta greşelile voastre”. Totuşi, majoritatea manuscriselor nu menţionează acest verset.

27. Jesus e seus discípulos voltaram outra vez a Jerusalém. E andando Jesus pelo templo, acercaram-se dele os príncipes dos sacerdotes, os escribas e os anciãos,

27. (Mt 21,23-27; Lc 20,1-8) Au venit din nou la Ierusalím şi, în timp ce el umbla prin templu, au venit la el arhiereii, cărturarii şi bătrânii

28. e perguntaram-lhe: “Com que direito fazes isto? Quem te deu autoridade para fazer essas coisas?”.

28. şi-i spuneau: „Cu ce autoritate faci acestea? Sau cine ţi-a dat această autoritate ca să le faci?”.

29. Jesus respondeu-lhes: “Também eu vos farei uma pergunta; respondei-ma, e vos direi com que direito faço essas coisas.

29. Isus le-a spus: „Vă voi întreba un lucru, şi dacă îmi veţi răspunde, vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac acestea.

30. O batismo de João vinha do céu ou dos homens? Respondei-me”.

30. Botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Răspundeţi-mi!”.

31. E discorriam lá consigo: “Se dissermos: Do céu, ele dirá: Por que razão, pois, não crestes nele?

31. Dar ei discutau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci de ce nu aţi crezut în el?».

32. Se, ao contrário, dissermos: Dos homens, tememos o povo”. Com efeito, tinham medo do povo, porque todos julgavam ser João deveras um profeta.

32. Iar dacă spunem: «De la oameni»?” – le era frică de mulţime, căci toţi considerau că Ioan era într-adevăr un profet.

33. Responde­ram a Jesus: “Não o sabemos” –. “E eu tampouco vos direi” – disse Jesus – “com que direito faço essas coisas”. (= Mt 21,33-46 = Lc 20,9-19)

33. Aşadar, i-au răspuns lui Isus: „Nu ştim”. Atunci, Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea”.