Lamentações, 5

1. Lembrai-vos, Senhor, do que nos aconteceu. Olhai, considerai nossa humilhação.*

1. Amintește-ți, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Privește și vezi ocara noastră!

2. Nossa herança passou a mãos estranhas, e nossas casas foram entregues a desconhecidos.

2. Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre, la venetici.

3. Órfãos, fomos privados de nossos pais, e nossas mães são como viúvas.

3. Am devenit orfani și nu mai avem tată, mamele noastre sunt ca văduvele.

4. Somente a preço de dinheiro nos é dado beber; a nossa lenha, devemos pagá-la.

4. Apa noastră o bem pe argint și lemnul nostru îl aduc la noi cu plată.

5. Carregando o jugo ao pescoço, somos perseguidos, extenuamo-nos, não há trégua para nós!

5. La gâtul nostru sunt urmăritorii noștri, suntem obosiți și nu avem odihnă.

6. Estendemos a mão ao Egito e à Assíria para obtermos o pão para comer.

6. Am întins mâna noastră spre Egipt și spre Asíria ca să ne săturăm de pâine.

7. Pecaram nossos pais, e já não existem, e sobre nós caíram os castigos de suas iniquidades.

7. Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi purtăm nelegiuirile lor.

8. Um povo de escravos domina sobre nós. Ninguém nos arrebata de suas mãos.

8. Sclavii stăpânesc peste noi și nu este cine să ne scoată din mâna lor.

9. Se comemos o pão, é com perigo de nossa vida, por causa da espada que ataca no deserto.*

9. Cu viețile noastre facem să vină pâinea noastră: din cauza sabiei din pustiu.

10. Nossa pele esbraseou-se como ao forno, sob os ardores da fome.

10. Pielea noastră s-a înfierbântat ca un cuptor de febra foamei.

11. Foram violadas as mulheres de Sião e as jovens nas cidades de Judá;

11. Au umilit femei în Sión, fecioare, în cetățile lui Iúda.

12. chefes foram executados pelas mãos dos inimigos que nenhum respeito tiveram pelos anciãos.

12. Căpeteniile au fost spânzurate cu mâinile lor și fețele bătrânilor nu au fost cinstite.

13. Jovens tiveram que girar a mó, e adolescentes vergaram sob o peso dos fardos de lenha.

13. Tinerii au purtat râșnița și copiii s-au poticnit sub lemne.

14. Não se assentam mais às portas os anciãos, deixaram os jovens de dedilhar as cordas da lira.*

14. Bătrânii au încetat să mai fie la porți, tinerii, să mai cânte.

15. Fugiu-nos a alegria dos corações; nossas danças se converteram em luto.

15. A încetat bucuria inimii noastre, s-a prefăcut în jale dansul nostru.

16. Caiu-nos da cabeça a coroa; desgraçados de nós, porque pecamos.

16. A căzut cununa de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!

17. Nosso coração ficou amargurado, e nossos olhos toldaram-se de lágrimas,

17. De aceea ni s-a frânt inima, pentru acestea ni s-au întunecat ochii.

18. porque o monte Sião foi assolado, e nele andam à solta os chacais.

18. Pe muntele Siónului care este devastat, vulpile umblă pe el.

19. Vós, porém, Senhor, sois eterno, e vosso trono subsistirá através dos tempos.

19. Dar tu, Doamne, ești în veci și stai pe tronul tău din generație în generație.

20. Por que persistir em esquecer-nos? Por que abandonar-nos para sempre?

20. De ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești pentru multe zile?

21. Reconduzi-nos a vós, Senhor, e voltaremos. Fazei-nos reviver os dias de outrora.*

21. Fă-ne, Doamne, să ne întoarcem la tine și ne vom întoarce! Înnoiește zilele noastre ca mai înainte!

22. A menos que nos tenhais abandonado, e que contra nós demasiadamente vos tenhais irritado.

22. Oare ne vei respinge și te vei mânia pe noi peste măsură?