Encontrados 2441 resultados para: pan
Noi am devenit părtaşi ai lui Cristos dacă păstrăm neclintită până la sfârşit încrederea noastră de la început, (Scrisoarea către Evrei 3, 14)
Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii. (Scrisoarea către Evrei 4, 12)
Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă în desăvârşirea speranţei până la sfârşit, (Scrisoarea către Evrei 6, 11)
Şi nu va trebui să înveţe nimeni pe aproapele său şi nici pe fratele său, spunând: „Cunoaşte-l pe Domnul!”, pentru că toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. (Scrisoarea către Evrei 8, 11)
Acestea sunt doar rituri trupeşti cu privire la mâncăruri, la băuturi şi la diferite spălări impuse până la timpul îndreptării. (Scrisoarea către Evrei 9, 10)
Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge (Scrisoarea către Evrei 12, 4)
Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi stăpâneşte limba, din contra îşi înşală inima, religiozitatea lui este zadarnică. (Scrisoarea sf. apostol Iacób 1, 26)
Şi limba este foc, o lume a nelegiuirii. Limba este printre membrele noastre aceea care pângăreşte tot trupul şi aprinde cursul existenţei după ce a fost aprinsă de Gheenă. (Scrisoarea sf. apostol Iacób 3, 6)
Sau credeţi că Scriptura spune în zadar: „Duhul pe care l-a pus în noi ne iubeşte până la gelozie”? (Scrisoarea sf. apostol Iacób 4, 5)
Iată, plata pe care voi aţi reţinut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului Sabaót! (Scrisoarea sf. apostol Iacób 5, 4)
Aşadar, fraţilor, fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului. Iată că agricultorul aşteaptă rodul preţios al pământului având răbdare ca să primească ploaia timpurie şi cea târzie. (Scrisoarea sf. apostol Iacób 5, 7)
Dar voi [sunteţi] o „descendenţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, poporul luat în stăpânire [de Dumnezeu], ca să vestiţi faptele măreţe” ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa lumină. (Scrisoarea întâi sf. apostol Petru 2, 9)
