Encontrados 32 resultados para: domnie
Când se va aşeza pe tronul său de domnie, să-şi scrie o copie a acestei legi într-o carte după cea care este înaintea preoţilor, a levíţilor! (Cartea Deuteronómului 17, 18)
Davíd i-a zis lui Achíş: „Dacă am aflat har în ochii tăi, să mi se dea, te rog, un loc într-o cetate din câmpie unde să locuiesc! De ce să locuiască slujitorul tău împreună cu tine în cetatea de domnie?”. (Cartea întâi a lui Samuél 27, 5)
El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie. (Cartea a doua a lui Samuél 7, 13)
Ióab a luptat împotriva [cetăţii] Rabá a fiilor lui Amón şi a capturat cetatea de domnie. (Cartea a doua a lui Samuél 12, 26)
Solomón s-a aşezat deja pe tronul de domnie. (Cartea întâi a Regilor 1, 46)
Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, şi stăpânirea lui s-a întărit foarte mult. (Cartea întâi a Regilor 2, 12)
El va zidi o casă pentru numele meu. El îmi va fi mie fiu, iar eu îi voi fi lui tată. Voi întări tronul lui de domnie peste Israél pentru totdeauna». (Cartea întâi a Cronicilor 22, 10)
Solomón, fiul lui Davíd, s-a întărit în domnie; Domnul Dumnezeul lui era cu el şi l-a înălţat din ce în ce mai mult. (Cartea a doua a Cronicilor 1, 1)
A luat căpeteniile peste sute, nobilii şi conducătorii peste popor, tot poporul ţării şi l-au coborât pe rege din casa Domnului; l-au dus prin poarta cea de sus în casa regelui şi l-au aşezat pe rege pe tronul său de domnie. (Cartea a doua a Cronicilor 23, 20)
Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi ca jertfă pentru păcat pentru domnie, pentru sanctuar şi pentru Iúda. Apoi le-a zis fiilor lui Áaron, preoţilor, să le aducă drept ardere de tot pe altarul Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 29, 21)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
(1a) treia zi, Estéra s-a îmbrăcat cu [hainele] sale regale şi a venit în curtea interioară a casei regelui, în faţa casei regelui. Regele stătea pe tronul său de domnie, în faţa uşii casei. 1a În ziua a treia, când a încetat să se mai roage, s-a dezbrăcat de hainele de jale şi s-a îmbrăcat în veşmintele gloriei ei. (1b) Şi, împodobindu-se cu strălucire, după ce l-a chemat pe Dumnezeu cel a toate văzător şi mântuitor, le-a luat cu sine pe cele două slujnice: şi pe una dintre ele se sprijinea ca într-o alintare, iar cealaltă o urma ţinându-i poalele veşmântului. 1c Ea era îmbujorată în culmea frumuseţii ei şi chipul îi era vesel ca al unei îndrăgostite, însă inima îi era strânsă de teamă. 1d Şi, după ce a trecut de toate uşile, a stat dreaptă înaintea regelui; acesta era aşezat pe tronul său regesc şi îmbrăcat cu toate veşmintele strălucirii sale, împodobit peste tot cu aur şi nestemate; şi era foarte înfricoşător. 1e Şi, ridicându-şi chipul înflăcărat de slavă, a privit în culmea mâniei, iar regina s-a prăbuşit: s-a schimbat la faţă de slăbiciune şi şi-a lăsat capul pe cel al slujnicei care mergea înaintea ei. 1f Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe şi, tulburat, acesta a sărit de pe tronul lui şi a prins-o în braţe până şi-a venit în fire; şi o mângâia cu cuvinte împăciuitoare şi i-a spus: 1g „Ce este, Estéra? Eu sunt fratele tău; îndrăzneşte, nu vei muri, căci porunca noastră este pentru cei de rând: apropie-te!”. (Cartea Estérei 6, 1)
