Encontrados 608 resultados para: Zile Sfinte
Când s-au terminat acele zile, regele a dat un ospăţ pentru întregul popor care se afla în fortăreaţa Súsa, de la cel mare la cel mic, timp de şapte zile în curtea grădinii de la palatul regelui. (Cartea Estérei 2, 5)
În acele zile, pe când Mardohéu stătea la poarta regelui, Bigtán şi Téreş, doi dintre eunucii regelui, păzitori ai pragului, s-au aprins de mânie şi căutau să-şi întindă mâna împotriva regelui Artaxérxes. (Cartea Estérei 3, 21)
„Toţi slujitorii regelui şi poporul din provinciile regelui ştiu că orice bărbat sau femeie care intră la rege în curtea interioară şi care nu a fost chemat printr-o poruncă este dat la moarte; numai acela către care regele întinde sceptrul său de aur rămâne în viaţă. Dar eu nu am fost chemată să intru la rege de treizeci de zile”. (Cartea Estérei 5, 11)
„Mergi, adună-i pe toţi iudeii care se află în Súsa şi postiţi pentru mine! Nu mâncaţi şi nu beţi timp de trei zile şi [trei] nopţi! Şi eu, şi slujitoarele mele vom posti astfel. Aşa voi intra la rege – ceea ce nu este după lege – şi dacă e să pier, voi pieri”. (Cartea Estérei 5, 16)
ca zile în care au avut linişte de duşmanii lor, lună în care durerea lor s-a schimbat în bucurie şi jalea lor în zi bună; să facă din ele zile de ospăţ şi de bucurie, să-şi trimită porţii [de mâncare] unii altora şi daruri săracilor. (Cartea Estérei 10, 22)
De aceea au dat acelor zile numele Purím după numele Pur, pentru cuvintele acestei scrisori, pentru ce văzuseră ei în aceasta şi pentru ce li se întâmplase. (Cartea Estérei 10, 26)
Iudeii au stabilit pentru ei, pentru descendenţa lor şi pentru toţi cei care se vor uni cu ei să nu neglijeze să ţină aceste două zile, după cum este scris şi la timpul lor hotărât, în fiecare an. (Cartea Estérei 10, 27)
Aceste zile să fie amintite şi celebrate în fiecare generaţie, în fiecare familie, în fiecare provincie şi în fiecare cetate: zilele Purím să nu fie neglijate în mijlocul iudeilor şi amintirea lor să nu fie ştearsă din descendenţa lor! (Cartea Estérei 10, 28)
ca să stabilească aceste zile de Purím la timpul lor hotărât, după cum a stabilit Mardohéu, iudeul, şi regina Estéra, după cum le-au hotărât pentru ei înşişi şi pentru descendenţa lor cu ocazia posturilor şi a strigătului lor. (Cartea Estérei 10, 31)
Cuvântul Estérei a întărit aceste lucruri privitoare la aceste [zile de] Purím şi a fost scris într-o carte. (Cartea Estérei 10, 32)
Căci Mardohéu, iudeul, era primul după regele Artaxérxes. Era mare printre iudei şi plăcut de mulţi fraţi ai săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit de pace întregii sale descendenţe. (3a) Mardohéu a zis: „De la Domnul s-au întâmplat acestea! (3b) Îmi amintesc de visul pe care l-am avut despre aceste lucruri şi peste niciunul dintre ele nu s-a trecut: (3c) izvorul cel mic care a devenit fluviu, lumina care era, soarele şi apa multă; Estéra este fluviul pe care a luat-o în căsătorie regele şi a făcut-o regină. (3d) Cei doi balauri sunt eu şi Amán. (3e) Popoarele sunt cele care s-au adunat ca să distrugă numele iudeilor. (3f) Poporul meu, acesta este Israélul, cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost mântuiţi; Domnul l-a mântuit pe poporul său şi ne-a eliberat Domnul de toate aceste rele; Dumnezeu a făcut semne şi minuni mari care nu au mai fost între toate popoarele. (3g) De aceea a făcut două zaruri: unul pentru poporul lui Dumnezeu şi unul pentru toate popoarele. (3h) Aceste două zaruri au fost aruncate la ceasul, la timpul hotărât şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor popoarelor. (3i) Dumnezeu şi-a amintit de poporul său şi a făcut dreptate pentru moştenirea sa. (3k) Vor fi [celebrate] aceste zile în luna Adár, în zilele a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni cu adunare, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu, în fiecare generaţie, pentru totdeauna, în poporul său, Israél”. (3l) În anul al patrulea al domniei lui Ptoleméu şi al Cleopátrei, Dositéu, care spunea că este preot şi levít, şi Ptoleméu, fiul său, au adus scrisoarea deschisă despre Purím afirmând că este tradusă de Lisimáh, fiul lui Ptoleméu, dintre [cei care locuiau] în Ierusalím. (Cartea Estérei 11, 3)
Au şezut cu el pe pământ şapte zile şi şapte nopţi şi nimeni nu i-a spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea lui era foarte mare. (Cartea lui Iob 2, 13)
