Encontrados 5396 resultados para: Totul Este Vanitate
Căci toate zilele sale sunt osteneală şi inima lui nu se poate odihni din cauza indignării îndeletnicirii lui nici noaptea. Şi aceasta este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 23)
Nu este bine pentru om decât să mănânce, să bea şi sufletul lui să vadă binele din truda sa. Şi aceasta am văzut-o eu că este din mâna lui Dumnezeu. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 24)
Căci omului care este bun în ochii lui, el îi dă înţelepciune, cunoaştere şi bucurie, iar celui care păcătuieşte îi dă ocupaţie ca să adune, să strângă şi să-i dea celui care este bun înaintea lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 26)
Este un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat; (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 2)
Am recunoscut că nu este bine în ele decât să se bucure şi să facă binele în viaţa lor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 12)
Şi omul care mănâncă şi bea şi vede ceea ce este bun în toată truda lui, şi aceasta este darul lui Dumnezeu. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 13)
Am cunoscut că tot ceea ce face Dumnezeu este pentru totdeauna: nu este nimic de adăugat la el şi nimic de scos din el. Dumnezeu a făcut pentru ca să se teamă de el. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 14)
Mi-am zis în inimă: „Dumnezeu îi va judeca pe cel drept şi pe cel vinovat, căci este un timp pentru ceea ce este plăcut şi pentru tot ceea ce este făcut acolo”. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 17)
Soarta omului şi soarta animalului este aceeaşi soartă; cum moare unul, aşa moare şi celălat: este aceeaşi suflare pentru toţi şi omul nu are niciun avantaj faţă de animale, căci totul este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 19)
Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se bucure de ceea ce face: aceasta este partea lui. Căci cine-l va duce să vadă ceea ce va fi după el? (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 22)
Am văzut toată truda şi tot succesul lucrării care sunt [motiv] de gelozie a omului faţă de aproapele lui. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 4)
există unul singur şi nu este un al doilea; nu are nici fiu, nici frate şi nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogăţii: „Pentru cine trudesc eu şi-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Şi aceasta este deşertăciune şi îndeletnicire rea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 8)
