Encontrados 2048 resultados para: Ram

  • Abrám a căzut cu faţa [la pământ] şi Dumnezeu i-a vorbit: (Cartea Genezei 17, 3)

  • Nu te vei mai numi, de acum încolo, Abrám, ci numele tău va fi Abrahám, fiindcă te-am pus ca tată al unei mulţimi de popoare. (Cartea Genezei 17, 5)

  • Abrahám s-a dus în grabă la Sára, în cort, şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri din făina aleasă, frământă şi fă turte!”. (Cartea Genezei 18, 6)

  • Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el ca să ne păstrăm vie descendenţa din tatăl nostru!”. (Cartea Genezei 19, 32)

  • A doua zi, cea mai mare a zis către cea mai mică: „Iată, eu m-am culcat ieri [noapte] cu tatăl meu; hai să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta şi intră şi culcă-te şi tu cu el, ca să ne păstrăm vie descendenţa din tatăl nostru!”. (Cartea Genezei 19, 34)

  • De aceea i s-a dat locului aceluia numele Béer-Şéba; căci acolo au făcut amândoi un jurământ. (Cartea Genezei 21, 31)

  • Le-a zis Abrahám slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul, iar eu şi tânărul ne ducem până acolo; ne vom prosterna şi după aceea ne vom întoarce la voi!”. (Cartea Genezei 22, 5)

  • pe Uţ, întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuél, tatăl lui Arám, (Cartea Genezei 22, 21)

  • Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!”. (Cartea Genezei 24, 8)

  • Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat şi a plecat în Arám-Naharáim, în cetatea lui Nahór. (Cartea Genezei 24, 10)

  • Isáac avea patruzeci de ani când a luat-o de soţie pe Rebéca, fiica lui Betuél, arameul, din Padán-Arám, sora lui Lában, arameul. (Cartea Genezei 25, 20)

  • Locuieşte ca străin în ţara aceasta; eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, căci ţie şi descendenței tale vă voi da toate ţinuturile acestea şi voi împlini jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Abrahám”. (Cartea Genezei 26, 3)


“Dirás tu o mais belo dos credos quando houver noite em redor de ti, na hora do sacrifício, na dor, no supremo esforço duma vontade inquebrantável para o bem. Este credo é como um relâmpago que rasga a escuridão de teu espírito e no seu brilho te eleva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina