Encontrados 637 resultados para: Pământ
Când Iudíta a venit înaintea lui şi a slujitorilor lui, toţi s-au mirat de frumuseţea chipului ei. Ea a căzut cu faţa [la pământ], s-a prosternat înaintea lui, dar servitorii lui au ridicat-o. (Cartea Iudítei 10, 23)
Holoférn i-a zis: „Curaj, femeie, să nu ai teamă în sufletul tău! Căci eu nu am făcut rău niciunui om care a ales să-l slujească pe Nabucodonosór, regele întregului pământ. (Cartea Iudítei 11, 1)
Viu este Nabucodonosór, regele întregului pământ, şi vie este puterea lui, el care te-a trimis spre îndreptarea tuturor sufletelor, pentru că nu numai oamenii îi slujesc datorită ţie, ci şi fiarele câmpului, animalele şi păsările cerului vor trăi datorită puterii tale pentru Nabucodonosór şi pentru toată casa lui! (Cartea Iudítei 11, 7)
Noi am auzit de înţelepciunea ta şi de faptele vieţii tale. S-a răspândit vestea pe întregul pământ că numai tu eşti bun în întregul imperiu, puternic în ştiinţă şi minunat în strategia războiului. (Cartea Iudítei 11, 8)
Iar Ozía i-a zis: „Binecuvântată eşti tu, fiică, de Dumnezeul cel Preaînalt mai mult decât toate femeile de pe pământ şi binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru, care a creat cerurile şi pământul, care te-a călăuzit să retezi capul comandantului duşmanilor noştri! (Cartea Iudítei 13, 18)
Urmăriţi-i voi şi toţi cei care locuiesc în tot ţinutul muntos al lui Israél şi întindeţi-i [la pământ] pe toate drumurile lor! (Cartea Iudítei 14, 4)
L-au chemat pe Ahiór din casa lui Ozía. Când a venit şi a văzut capul lui Holoférn în mâna unui bărbat din adunarea poporului, a căzut cu faţa [la pământ] şi şi-a pierdut suflarea. (Cartea Iudítei 14, 6)
„Sclavii au fost vicleni! O singură femeie a evreilor a făcut de ruşine casa regelui Nabucodonosór, căci iată-l pe Holoférn la pământ şi capul lui nu mai este!”. (Cartea Iudítei 14, 18)
Au spus că vor da foc ţinuturilor mele, pe tinerii mei cu sabia îi vor nimici, pe sugarii mei la pământ îi vor pune, pe copiii mei ca pradă îi vor da, iar fecioarele mele să fie răpite. (Cartea Iudítei 16, 4)
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
Atunci Iob s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia, şi-a ras capul, a căzut la pământ şi s-a prosternat. (Cartea lui Iob 1, 20)
Au şezut cu el pe pământ şapte zile şi şapte nopţi şi nimeni nu i-a spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea lui era foarte mare. (Cartea lui Iob 2, 13)
