Encontrados 5363 resultados para: Cel

  • A treia zi, ziua de naştere a lui Faraón, el a făcut un ospăţ pentru toţi slujitorii săi şi a ridicat capul mai-marelui paharnicilor şi pe cel al mai-marelui pitarilor în mijlocul slujitorilor săi. (Cartea Genezei 40, 20)

  • Şi, iată, alte şapte vaci urâte la vedere şi slabe la trup au ieşit din Nil şi stăteau pe malul Nílului, lângă celelalte vaci! (Cartea Genezei 41, 3)

  • Iar vacile urâte la vedere şi slabe la trup le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase. Şi Faraón s-a trezit. (Cartea Genezei 41, 4)

  • Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraón s-a trezit. Şi, iată, era un vis! (Cartea Genezei 41, 7)

  • Vacile slabe şi urâte le-au mâncat pe cele şapte vaci dintâi, care erau grase. (Cartea Genezei 41, 20)

  • Şi au intrat în pântecele lor, dar nu se cunoştea că intraseră în pântecele lor, căci înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca şi la început. Şi m-am trezit. (Cartea Genezei 41, 21)

  • Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus acestea magilor, dar n-a fost nimeni care să-mi facă cunoscut [înţelesul]”. (Cartea Genezei 41, 24)

  • Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani şi cele şapte spice frumoase sunt şapte ani: visul este unul singur. (Cartea Genezei 41, 26)

  • Cele şapte vaci slabe şi urâte care s-au ridicat după ele sunt şapte ani; şi cele şapte spice seci şi arse de vântul de răsărit vor fi şapte ani de foamete. (Cartea Genezei 41, 27)

  • Celui de-al doilea i-a pus numele Efraím, căci [a zis] el: „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”. (Cartea Genezei 41, 52)

  • Iosíf guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosíf şi i s-au prosternat cu faţa la pământ. (Cartea Genezei 42, 6)

  • Ei au zis: „Servitorii tăi sunt doisprezece. Noi suntem fraţi, fii ai unui singur om din ţara Canaán; şi, iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este”. (Cartea Genezei 42, 13)


"Tente percorrer com toda a simplicidade o caminho de Nosso Senhor e não se aflija inutilmente.” São Padre Pio de Pietrelcina