Encontrados 26382 resultados para: Şi
Dacă Senaheríb ucidea pe cineva atunci când se întorcea vreun fugar din Iudéea în zilele judecăţii pe care o făcea regele cerului pentru blasfemiile pe care le rostise, îl îngropam. Căci pe mulţi dintre fiii lui Israél i-a ucis în mânia lui, iar eu furam trupurile lor şi le îngropam. Senaheríb le căuta, dar nu le găsea. (Cartea lui Tobía 1, 18)
Dar cineva dintre cei din Niníve s-a dus şi i-a făcut cunoscut regelui despre mine că eu îi îngrop. Atunci m-am ascuns. Când am înţeles că regele a aflat de mine şi că sunt căutat spre a fi dat morţii, mi s-a făcut frică şi am fugit. (Cartea lui Tobía 1, 19)
Mi-au fost confiscate toate cele pe care le aveam şi nu mi-a rămas nimic – au fost luate pentru [vistieria] regelui – în afară de Ána, soţia mea, şi de Tobía, fiul meu. (Cartea lui Tobía 1, 20)
Nu au trecut patruzeci de zile până când l-au ucis [pe rege] cei doi fii ai săi [după care] au fugit în munţii Ararát. Apoi a devenit rege Asarhadón, fiul său, în locul lui, iar acesta l-a pus pe Ahicár, fiul lui Anaél, fiul fratelui meu, peste toată contabilitatea regatului şi el avea putere asupra întregii administraţii. (Cartea lui Tobía 1, 21)
Atunci, Ahicár a intervenit pentru mine şi m-am întors la Niníve. Căci Ahicár era primul dintre paharnici şi [responsabil] cu inelul, cu administraţia şi cu contabilitatea în timpul lui Senaheríb, regele asiriénilor, iar Asarhadón l-a stabilit al doilea după el. Era nepotul meu, din rudenia mea. (Cartea lui Tobía 1, 22)
În timpul regelui Asarhadón, m-am întors acasă şi mi-au fost redaţi Ána, soţia mea, şi Tobía, fiul meu. În Sărbătoarea noastră a Rusaliilor, adică Sfânta [Sărbătoare] a celor Şapte Săptămâni, mi s-a făcut un prânz bun şi m-am aşezat să mănânc. (Cartea lui Tobía 2, 1)
Mi s-a pregătit masa; mi s-au pregătit multe feluri de mâncare. I-am spus lui Tobía, fiul meu: „Copile, mergi, şi dacă vei găsi vreun sărac dintre fraţii noştri luaţi captivi la Niníve care îşi aminteşte din toată inima [de Domnul], adu-l să mănânce împreună cu mine! Iată, eu te voi aştepta, copile, până te vei întoarce!”. (Cartea lui Tobía 2, 2)
Am sărit, uitând de prânz, înainte de a fi gustat ceva din el. L-am ridicat din piaţă şi l-am pus într-una dintre camere până la apusul soarelui, urmând să-l îngrop. (Cartea lui Tobía 2, 4)
Întorcându-mă, m-am spălat şi am consumat hrana cu tristeţe, (Cartea lui Tobía 2, 5)
amintindu-mi de cuvintele profetului Ámos, care a vorbit împotriva [cetăţii Bétel], spunând: „Sărbătorile voastre se vor schimba în durere şi cântecele voastre, în bocet şi plânset”. (Cartea lui Tobía 2, 6)
Când a apus soarele, m-am dus şi, săpând o groapă, l-am îngropat. (Cartea lui Tobía 2, 7)
În acea noapte, m-am spălat, am venit şi am adormit lângă zidul curţii, iar faţa mea nu era acoperită din cauza căldurii. (Cartea lui Tobía 2, 9)