Encontrados 13472 resultados para: Îi
Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraón, (Scrisoarea către Evrei 11, 24)
considerând ca o bogăţie mai mare dispreţul pentru Cristos decât bogăţiile Egiptului, pentru că avea privirea aţintită spre răsplată. (Scrisoarea către Evrei 11, 26)
Prin credinţă, au trecut Marea Roşie ca pe pământ uscat; egiptenii, când au încercat, au fost înghiţiţi. (Scrisoarea către Evrei 11, 29)
Prin credinţă, Raháb, desfrânata, nu a pierit împreună cu cei necredincioşi, deoarece a primit spionii cu pace. (Scrisoarea către Evrei 11, 31)
Unele femei şi-au redobândit morţii prin înviere. Alţii însă au fost torturaţi şi n-au acceptat eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună. (Scrisoarea către Evrei 11, 35)
Alţii, apoi, au primit batjocură şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare; (Scrisoarea către Evrei 11, 36)
cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! (Scrisoarea către Evrei 12, 2)
şi aţi uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii: „Fiul meu, nu refuza disciplina Domnului şi nu te descuraja când eşti mustrat de el! (Scrisoarea către Evrei 12, 5)
Ceea ce înduraţi este spre învăţătura [voastră]. Dumnezeu vă tratează ca pe nişte fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepseşte? (Scrisoarea către Evrei 12, 7)
Dar dacă voi sunteţi fără disciplina de care toţi au parte, sunteţi fii nelegitimi, nu fii adevăraţi. (Scrisoarea către Evrei 12, 8)
De altfel, dacă noi îi cinstim pe părinţii trupeşti, cu cât mai mult nu trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor că avem viaţă? (Scrisoarea către Evrei 12, 9)
[Primii] ne pedepseau doar pentru puţine zile, după cum li se părea lor că e bine, dar el o face în folosul nostru, ca să avem parte de sfinţenia lui. (Scrisoarea către Evrei 12, 10)
