1. (Mt 26,1-5; Lc 22,1-2; In 11,45-53) Peste două zile aveau să fie Paştele şi Ázimele, iar arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă [pe Isus] prin viclenie ca să-l ucidă,

2. căci spuneau: „Nu [în timpul] sărbătorii, ca să nu se răzvrătească poporul”.

3. (Mt 26,6-13; In 12,1-8) Fiind în Betánia în casa lui Símon Leprosul, pe când stătea la masă, a venit o femeie care avea [un vas] din alabastru cu mireasmă de nard curat, foarte scump, şi, spărgând [vasul], i-a turnat pe cap.

4. Dar erau acolo unii care, indignaţi, [ziceau] unii către alţii: „Pentru ce s-a făcut această risipă de mireasmă?

5. Căci mireasma aceasta ar fi putut fi vândută cu trei sute de dinári şi să se dea săracilor”. Şi erau revoltaţi împotriva ei.

6. Însă Isus a spus: „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? A făcut un gest frumos faţă de mine,

7. căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine; pe mine, însă, nu mă aveţi întotdeauna.

8. Ea a făcut ce a putut: a uns de mai înainte trupul meu pentru înmormântare.

9. Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei şi ceea ce a făcut ea”.

10. (Mt 26,14-16; Lc 22,3-6) Iúda Iscariót, unul dintre cei doisprezece, a plecat la arhierei ca să-l dea pe mâna lor.

11. Când au auzit, s-au bucurat şi i-au promis că-i vor da arginţi. Iar el căuta un moment potrivit ca să-l dea pe mâna lor.

12. (Mt 26,17-19; Lc 22,7-13) În prima zi a Ázimelor, când se jertfea Paştele, discipolii săi i-au spus: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?”.

13. Atunci a trimis doi dintre discipolii săi şi le-a spus: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeţi după el

14. şi, acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că învăţătorul zice: «Unde este camera mea, în care să mănânc Paştele cu discipolii mei?»!

15. El vă va arăta o sală mare la etaj, gata pregătită. Pregătiţi acolo pentru noi!”.

16. Discipolii au ieşit şi au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese şi au pregătit Paştele.

17. (Mt 26,20-25; Lc 22,21-23; In 13,21-30) Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece.

18. Şi, în timp ce stăteau la masă şi mâncau, Isus a spus: „Adevăr vă spun, unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda!”.

19. Atunci au început să se întristeze şi să-i spună unul după altul: „Nu cumva eu?”.

20. El le-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid.

21. Într-adevăr, Fiul Omului merge după cum este scris despre el. Însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut”.

22. (Mt 26,26-30; Lc 22,15-20; 1Cor 11,23-25) Şi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o şi le-a spus: „Luaţi, acesta este trupul meu!”.

23. Apoi, luând potirul şi mulţumind, l-a dat lor şi au băut din el toţi.

24. Şi le-a spus: „Acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi.

25. Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu!”.

26. Şi, cântând imnuri, au ieşit spre Muntele Măslinilor.

27. (Mt 26,31-35; Lc 22,31-34; In 13,36-38) Iar Isus le-a spus: „Voi toţi vă veţi scandaliza, căci este scris: «Voi bate păstorul şi oile se vor risipi».

28. Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.

29. Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi se vor scandaliza, eu nu”.

30. Dar Isus i-a zis: „Adevăr îţi spun că tu, astăzi, în această noapte, înainte de a fi cântat un cocoş de două ori, de trei ori mă vei renega”.

31. Iar el spunea şi mai insistent: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Şi toţi ziceau la fel.

32. (Mt 26,36-46; Lc 22,39-46) Apoi au venit într-un loc al cărui nume era „Ghetsémani” şi le-a spus discipolilor săi: „Staţi aici până când mă voi ruga!”.

33. I-a luat cu sine pe Petru, pe Iacób şi pe Ioan şi a început a se înfiora şi a se nelinişti

34. şi le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi!”.

35. Şi, mergând puţin mai în faţă, a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la el ceasul [acela],

36. zicând: „Abbá, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta! Însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce [vrei] tu”.

37. Apoi a venit şi i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Símon, dormi? Nu ai putut să veghezi [nici măcar] un ceas?

38. Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu intraţi în ispită! Căci sufletul este plin de avânt, dar trupul este slab”.

39. Şi, plecând din nou, s-a rugat spunând aceleaşi cuvinte.

40. A venit din nou şi i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-i răspundă.

41. A venit a treia oară şi le-a spus: „Dormiţi mai departe şi odihniţi-vă! Ajunge! A venit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat pe mâna păcătoşilor!

42. Ridicaţi-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.

43. (Mt 26,47-56; Lc 22,47-53; In 18,3-11) Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime, cu săbii şi ciomege, din partea arhiereilor, a cărturarilor şi a bătrânilor,

44. iar trădătorul lui le dăduse un semnal, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeţi-l şi duceţi-l [sub pază] sigură!”.

45. Venind, s-a apropiat îndată de el şi i-a spus: „Rabbí!”. Şi l-a sărutat.

46. Atunci ei au pus mâna pe el şi l-au prins.

47. Însă unul dintre cei care erau de faţă, scoţându-şi sabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea.

48. Luând cuvântul, Isus le-a zis: „Aţi ieşit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să mă prindeţi.

49. Zi de zi eram la voi şi învăţam în templu, şi nu m-aţi arestat. Dar aceasta-i ca să se împlinească Scripturile”.

50. Atunci, [discipolii], părăsindu-l, au fugit cu toţii.

51. Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe [trupul] gol; l-au prins,

52. dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol.

53. (Mt 26,57-68; Lc 22,66-71; In 18,13-24) L-au dus pe Isus la marele preot şi s-au adunat toţi arhiereii, bătrânii şi cărturarii.

54. Iar Petru l-a urmat de departe până în interiorul curţii marelui preot şi, stând împreună cu servitorii, se încălzea la foc.

55. Iar arhiereii şi tot Sinédriul căutau o mărturie împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau;

56. căci mulţi dădeau mărturie falsă împotriva lui, dar mărturiile nu se potriveau.

57. Câţiva, ridicându-se, dădeau mărturie falsă împotriva lui, zicând:

58. „Noi l-am auzit pe acesta, spunând: «Eu voi distruge acest templu făcut de mâini de om şi în trei zile voi construi un altul, nefăcut de mâini de om»”.

59. Dar nici aşa mărturia lor nu se potrivea.

60. Atunci marele preot, ridicându-se în mijlocul lor, l-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturie dau aceştia împotriva ta?”.

61. Însă el tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou şi i-a spus: „Tu eşti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?”.

62. Isus a zis: „Eu sunt. «Și-l veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului»”.

63. Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a spus: „Ce nevoie mai avem de martori?

64. Aţi auzit blasfemia. Ce vi se pare?”. Toţi l-au condamnat ca fiind vinovat de moarte.

65. Unii au început să-l scuipe şi, acoperindu-i faţa, îl loveau spunându-i: „Profeţeşte!”. Iar servitorii îi dădeau palme.

66. (Mt 26,69-75; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27) Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele marelui preot

67. şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit fix şi i-a zis: „Şi tu erai cu Nazarinéanul, cu Isus”.

68. Dar el a negat, spunând: „Nu ştiu, nu înţeleg ce zici”, și a ieşit afară în faţa curţii. Şi un cocoş a cântat.

69. Iar servitoarea, văzându-l, a început din nou să le spună celor care stăteau acolo: „Acesta este dintre ei”.

70. Dar el a negat din nou. După câtva timp, cei care stăteau acolo i-au spus din nou lui Petru: „Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti galileean”.

71. Iar el a început să se blesteme şi să jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi”.

72. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Atunci, Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca un cocoş să cânte de două ori, de trei ori mă vei renega”. Şi a izbucnit în plâns.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Que o Espírito Santo guie a sua inteligência, faça-o descobrir a verdade escondida na Sagrada Escritura e inflame a sua vontade para praticá-la.” São Padre Pio de Pietrelcina