São Lucas, 8

1. Depois disso, Jesus andava pelas cidades e aldeias anunciando a Boa-Nova do Reino de Deus.

1. Şi după aceea, el trecea prin cetăţi şi sate predicând şi ducând vestea cea bună a împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el;

2. Os Doze estavam com ele, como também algumas mu­lheres que tinham sido livradas de espíritos malignos e curadas de enfermidades: Maria, chamada Madalena, da qual tinham saído sete demônios;*

2. de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdaléna, din care scosese şapte diavoli,

3. Joana, mulher de Cuza, procurador de Herodes; Susana e muitas outras, que o assistiram com as suas posses. (= Mt 13,1-23; 5,15 = Mc 4,1-25)

3. şi Ioana, soţia lui Cúza, administrator al lui Iród, Suzána şi multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.

4. Havia se reunido uma grande multidão: eram pessoas vindas de várias cidades para junto dele. Ele lhes disse esta parábola:

4. (Mt 13,1-17; Mc 4,1-12) Pe când îl însoţea o mulţime mare şi veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă:

5. “Saiu o semeador a semear a sua semente. E, ao semear, parte da semente caiu à beira do caminho; foi pisada, e as aves do céu a comeram.

5. „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au devorat-o.

6. Outra caiu no pedregulho; e, tendo nascido, secou, por falta de umidade.

6. O altă [parte] a căzut pe piatră şi după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală.

7. Outra caiu entre os espinhos; cresceram com ela os espinhos, e sufocaram-na.

7. Altă [parte] a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în acelaşi timp, au înăbuşit-o.

8. Outra, porém, caiu em terra boa; tendo crescido, produziu fruto cem por um”. Dito isso, Jesus acrescentou alteando a voz: “Quem tem ouvidos para ouvir, ouça!”.

8. Iar altă [parte] a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.

9. Os seus discípulos perguntaram-lhe a significação desta parábola.

9. Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă.

10. Ele respondeu: “A vós é concedido conhecer os mistérios do Reino de Deus, mas aos outros se lhes fala por parábolas; de forma que vendo não vejam, e ouvindo não entendam.

10. El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi [li se vorbeşte] în parabole. Pentru ca «văzând, să nu vadă şi auzind, să nu înţeleagă».

11. Eis o que significa esta parábola: a semente é a Palavra de Deus.

11. (Mt 13,18-23; Mc 4,13-20) Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.

12. Os que estão à beira do caminho são aqueles que ouvem; mas depois vem o demônio e lhes tira a palavra do coração, para que não creiam nem se salvem.

12. Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.

13. Aqueles que a recebem em solo pedregoso são os ouvintes da Palavra de Deus que a acolhem com alegria; mas não têm raiz, porque creem até certo tempo, e na hora da provação a abandonam.

13. Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.

14. A que caiu entre os espinhos, estes são os que ouvem a palavra, mas, prosseguindo o caminho, são sufocados pelos cuidados, riquezas e prazeres da vida, e assim os seus frutos não amadurecem.

14. Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească.

15. A que caiu na terra boa são os que ouvem a palavra com coração reto e bom, retêm-na e dão fruto pela perseverança.

15. Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade întru răbdare.

16. Ninguém acende uma lâmpada e a cobre com um vaso ou a põe debaixo da cama; mas a põe sobre um castiçal, para iluminar os que entram.

16. (Mc 4,21-25) Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina.

17. Porque não há coisa oculta que não acabe por se manifestar, nem secreta que não venha a ser descoberta.

17. Căci nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit şi nici [ceva] tăinuit care să nu fie cunoscut şi să nu iasă la lumină.

18. Vede, pois, como é que ouvis. Porque ao que tiver lhe será dado; e ao que não tiver até aquilo que julga ter lhe será tirado”. (= Mt 12,46-50 = Mc 3,31-35)

18. Vedeţi, aşadar, cum ascultaţi, pentru că celui care are i se va [mai] da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce crede că are!”.

19. A mãe e os irmãos de Jesus foram procurá-lo, mas não podiam chegar-se a ele por causa da multidão.*

19. (Mt 12,46-50; Mc 3,31-35) Au venit la el mama şi fraţii lui şi nu puteau să ajungă până la el din cauza mulţimii.

20. Foi-lhe avisado: “Tua mãe e teus irmãos estão lá fora e desejam ver-te”.

20. I s-a făcut cunoscut: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă”.

21. Ele lhes disse: “Minha mãe e meus irmãos são estes, que ouvem a Palavra de Deus e a observam”. (= Mt 8,18.23-27 = Mc 4,35-41)

21. Dar el le-a răspuns, zicând: „Mama mea şi fraţii mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl îndeplinesc”.

22. Num daqueles dias ele subiu com os seus discípulos a uma barca. Disse ele: “Passemos à outra margem do lago.” E eles partiram.

22. (Mt 8,23-27; Mc 4,35-41) Într-una din zile, [Isus] s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi şi le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului!”. Şi au plecat.

23. Durante a travessia, Jesus adormeceu. Desabou então uma tempestade de vento sobre o lago. A barca enchia-se de água, e eles se achavam em perigo.

23. Pe când ei vâsleau, [Isus] a adormit. Şi o furtună s-a dezlănţuit pe lac: [barca] se umplea cu apă, iar ei erau în pericol.

24. Aproximaram-se dele então e o despertaram com este grito: “Mestre, Mestre! Nós estamos perecendo!”. Levantou-se ele e ordenou aos ventos e à fúria da água que se acalmassem; e se acalmaram e logo veio a bonança.

24. Atunci, venind la el, l-au trezit, spunând: „Învăţătorule! Învăţătorule, pierim!”. Iar el, trezindu-se, a certat vântul şi valurile de apă. Ele s-au calmat şi s-a făcut linişte.

25. Perguntou-lhes, então: “Onde está a vossa fé?”. Eles, cheios de respeito e de profunda admiração, diziam uns aos outros: “Quem é este, a quem os ventos e o mar obedecem?”. (= Mt 8,28-34 = Mc 5,1-20)

25. Atunci le-a spus: „Unde este credinţa voastră?”. Ei însă, cuprinşi de teamă, se mirau, spunând unii către alţii: „Cine este oare acesta că porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi ele îl ascultă?”.

26. Navegaram para a região dos gerasenos, que está defronte da Galileia.

26. (Mt 8,28-34; Mc 5,1-20) Şi au tras la mal în ţinutul gherasenilor, care este de partea cealaltă a Galileii.

27. Mal saltou em terra, veio-lhe ao encontro um homem dessa região, possuído de muitos demônios; há muito tempo não se vestia nem parava em casa, mas habitava no cemitério.

27. După ce [Isus] a coborât pe uscat, i-a ieşit înainte un om din cetate care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta îmbrăcăminte şi nici nu locuia în casă, ci în morminte.

28. Ao ver Jesus, prostrou-se dian­te dele e gritou em alta voz: “Por que te ocupas de mim, Jesus, Filho do Deus Altíssimo? Rogo-te, não me atormentes!”.

28. Când l-a văzut pe Isus, a strigat și a căzut în faţa lui şi, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuieşti!”;

29. Porque Jesus ordenara ao espírito imundo que saísse do homem. Pois há muito tempo que se apoderara dele, e guardavam-no preso em cadeias e com grilhões nos pés, mas ele rompia as cadeias e era impelido pelo demônio para os desertos.

29. pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătuşe la mâini şi lanţuri [la picioare], dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu.

30. Jesus perguntou-lhe: “Qual é o teu nome?”. Ele res­pondeu: “Legião!”. (Porque eram muitos os demônios que nele se ocultavam.)

30. Atunci Isus l-a întrebat: „Care-ţi este numele?”. El i-a răspuns: „Legiune”, căci intraseră mulţi diavoli în el.

31. E pediam-lhe que não os mandasse ir para o abismo.

31. Şi-l rugau să nu le poruncească să intre în abis.

32. Ora, andava ali pastando no monte uma grande manada de porcos; rogaram-lhe os demônios que lhes permitisse entrar neles. Ele permitiu.

32. Era acolo o turmă mare de porci care păşteau pe munte; şi l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie.

33. Saíram, pois, os demônios do homem e entraram nos porcos; e a manada de porcos precipitou-se pelo despenhadeiro, impetuosamente no lago, e afogou-se.

33. Atunci, ieşind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac şi s-a înecat.

34. Quando aqueles que os guardavam viram o acontecido, fugiram e foram contá-lo na cidade e pelo campo.

34. Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de ştire în cetate şi în sate.

35. Saíram eles, pois, a ver o que havia ocor­rido. Chegaram a Jesus e acharam a seus pés, sentado, vestido e calmo, o homem de quem haviam sido expulsos os demônios; e, tomados de medo,

35. Iar ei au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi întreg la minte, aşezat la picioarele lui Isus. Şi i-a cuprins frica.

36. ouviram das testemunhas a narração desse exorcismo.

36. Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol,

37. Então, todo o povo da região dos gerasenos rogou a Jesus que se retirasse deles, pois estavam possuídos de grande temor. Jesus subiu à barca, para regressar.

37. toată mulţimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinşi de o mare frică. Atunci, urcându-se [Isus] în barcă, s-a întors.

38. Nesse momento, pedia-lhe o homem, de quem tinham saí­do os demônios, para ficar com ele. Mas Jesus despediu-o, dizendo:

38. Omul din care fuseseră scoşi diavolii îl ruga să-l [lase să] fie cu el. Însă [Isus] l-a trimis, spunând:

39. “Volta para casa, e conta quanto Deus te fez”. E ele se foi, publicando por toda a cidade essas grandes coisas... (= Mt 9,18-26 = Mc 5,21-43)

39. „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine!”. Iar el a plecat vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.

40. À sua volta, Jesus foi recebido por uma multidão que o esperava.

40. (Mt 9,18-26; Mc 5,21-43) Când s-a întors Isus, a fost primit de mulţime, căci toţi îl aşteptau.

41. O chefe da sinagoga, chamado Jairo, foi ao seu encontro. Lançou-se a seus pés e rogou-lhe que fosse à sua casa,

41. Şi iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iaír, care era conducătorul sinagogii şi căzând la picioarele lui Isus, îl implora să vină în casa lui,

42. porque tinha uma filha única, de uns doze anos, que estava para morrer. Jesus dirigiu-se para lá, comprimido pelo povo.

42. fiindcă avea o singură fiică în jur de doisprezece ani care era pe moarte. Pe când se ducea, mulţimile îl îmbulzeau.

43. Ora, uma mulher que padecia dum fluxo de sangue havia doze anos, e tinha gasto com médicos todos os seus bens, sem que nenhum a pudesse curar,

43. O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care îşi cheltuise toată avuţia cu medicii şi care nu a putut să fie vindecată de nimeni,

44. aproximou-se dele por detrás e tocou-lhe a orla do manto; e, no mesmo instante, lhe parou o fluxo de sangue.

44. apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii mantiei şi îndată hemoragia ei s-a oprit.

45. Jesus perguntou: “Quem foi que me tocou?” Como todos negassem, Pedro e os que com ele estavam disseram: “Mestre, a multidão te aperta de todos os lados...”.

45. Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?”. Fiindcă toţi negau, Petru i-a zis: „Învăţătorule, mulţimile se îmbulzesc şi te îngrămădesc”.

46. Jesus replicou: “Alguém me tocou, porque percebi sair de mim uma força”.

46. Însă Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru că am simţit că o putere a ieşit din mine”.

47. A mulher viu-se descoberta e foi tremendo e prostrou-se aos seus pés; e declarou diante de todo o povo o motivo por que o havia tocado, e como logo ficara curada.

47. Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând şi aruncându-se înaintea lui, a povestit în faţa întregului popor din ce cauză l-a atins şi cum a fost vindecată imediat.

48. Jesus disse-lhe: “Minha filha, tua fé te salvou; vai em paz”.

48. Iar el i-a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!”.

49. Enquanto ainda falava, veio alguém e disse ao chefe da sinagoga: “Tua filha acaba de morrer; não incomodes mais o Mestre”.

49. Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învăţător!”.

50. Mas Jesus o ouviu e disse a Jairo: “Não temas; crê somente e ela será salva”.

50. Când a auzit, Isus i-a răspuns: „Nu te teme, crede numai şi ea va fi mântuită!”.

51. Quando Jesus chegou à casa, não deixou ninguém entrar com ele, senão Pedro, Tiago, João com o pai e a mãe da menina.

51. Venind deci [Isus] la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan şi Iacób, tatălui şi mamei fetei.

52. Todos, entretanto, choravam e se lamentavam. Mas Jesus disse: “Não choreis; a menina não morreu, mas dorme.”

52. Toţi plângeau şi îşi băteau [pieptul] pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeţi, fiindcă nu a murit, ci doarme!”.

53. Zombavam dele, pois sabiam bem que estava morta.

53. Iar ei îl luau în râs, ştiind că murise.

54. Mas segurando ele a mão dela, disse em alta voz: “Menina, levanta-te!”.

54. Atunci [Isus], prinzând-o de mână, a strigat: „Copilă, ridică-te!”.

55. Voltou-lhe a vida e ela levantou-se imediatamente. Jesus mandou que lhe dessem de comer.

55. Şi sufletul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce.

56. Seus pais ficaram tomados de pasmo; Jesus ordenou-lhes que não contassem a pessoa alguma o que se tinha passado. (= Mt 10,5-14 = Mc 6,7-13)

56. Părinţii ei au rămas uluiţi, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.