II Samuel, 19

1. Então, o rei comoveu-se, subiu ao quarto que estava por cima da porta e pôs-se a chorar. E enquanto ia, dizia assim: “Meu filho Absalão, meu filho, meu filho Absalão! Por que não morri em teu lugar? Absalão, meu filho, meu filho!”.

1. Regele s-a cutremurat şi a urcat în camera de deasupra porţii şi a plâns. În timp ce mergea spunea: „Fiul meu Absalóm! Fiul meu, fiul meu Absalóm! De m-ar fi dat pe mine la moarte în locul tău! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”.

2. E foram dizer a Joab: “Eis que o rei chora e se lamenta por causa de Absalão”.

2. I-au adus la cunoştinţă lui Ióab: „Iată, regele plânge şi jeleşte după Absalóm”.

3. E a vitória se transformou em luto naquele dia para todo o exército, porque o povo ouvira dizer que o rei estava acabrunhado de dor por causa de seu filho.

3. În ziua aceea, victoria a devenit doliu pentru tot poporul. Căci a auzit poporul în ziua aceea că regele era trist din cauza fiului său.

4. Por isso, o exército entrou silenciosamente na cidade e, como faria um exército coberto de vergonha por ter fugido ao combate.

4. Poporul s-a ascuns în ziua aceea când a venit în cetate aşa cum se ascunde un popor umilit când fuge de la luptă.

5. Entretanto o rei, cobrindo a cabeça, dizia em alta voz: “Meu filho Absalão! Absalão, meu filho, meu filho!”.

5. Regele şi-a acoperit faţa şi striga cu glas puternic: „Fiul meu Absalóm! Absalóm, fiul meu, fiul meu!”.

6. Veio então Joab à casa do rei e disse-lhe: “Tu cobres hoje de confusão a face de todos os teus servos que salvaram a tua vida, a vida de teus filhos e filhas, de tuas mulheres e concubinas.

6. Ióab a venit la rege în casă şi i-a zis: „Tu acoperi de ruşine astăzi feţele tuturor slujitorilor tăi care ţi-au salvat astăzi viaţa, viaţa fiilor tăi şi a fiicelor tale, viaţa soţiilor tale şi viaţa concubinelor tale.

7. Tu amas os que te odeiam e odeias os que te amam e mostras que os teus chefes e teus servos nada valem para ti. Estou vendo que te darias por satisfeito, se Absalão vivesse e nós fôssemos todos mortos!

7. Tu îi iubeşti pe cei care te urăsc şi îi urăşti pe cei care te iubesc. Căci arăţi azi că pentru tine nu există nici căpetenii, nici slujitori. Astăzi ştiu că dacă Absalóm ar fi viu, iar noi toţi am fi morţi, atunci ar fi plăcut în ochii tăi.

8. Vamos! Sai e dirige aos teus servos palavras de reconforto, pois juro-te por Deus que, se não o fizeres, não ficará contigo esta noite homem algum. E isso seria para ti uma desgraça maior do que todas que vieram sobre ti desde a tua juventude!”.

8. Acum, ridică-te, ieşi şi vorbeşte la inima slujitorilor tăi! Jur pe Domnul că dacă nu vei ieşi, nu va mai rămâne niciun om cu tine noaptea aceasta. Aceasta va fi mai rău pentru tine decât toate relele care au venit peste tine din tinereţea ta până acum!”.

9. Então levantou-se o rei e foi sentar-se à porta. Foi avisado a todo o exército: “Eis que o rei está sentado à porta”. E todo o exército veio apresentar-se a ele. Os israelitas tinham fugido cada qual para a sua casa.

9. Atunci regele s-a ridicat şi a stat la poartă. Au spus întregului popor: „Iată, regele stă la poartă!”. Tot poporul a venit înaintea regelui, iar Israél a fugit fiecare la cortul lui.

10. Em todas as tribos se discutia, dizendo: “O rei que nos salvara das mãos de nossos inimigos e da mão dos filisteus, agora teve de fugir da terra diante de Absalão.

10. Tot poporul discuta în toate triburile lui Israél, zicând: „Regele ne-a eliberat din mâna duşmanilor noştri; el ne-a scăpat din mâna filisténilor şi acum a fugit din ţară dinaintea lui Absalóm!”.

11. Ora, Absalão, a quem tínhamos sagrado rei sobre nós, morreu no combate. Por que tardais em fazer voltar o rei?”.*

11. Absalóm, pe care l-am uns peste noi, a murit în luptă. Acum, de ce nu spuneţi un cuvânt ca să îl aducem înapoi pe rege?”.

12. E chegou aos ouvidos do rei o que se dizia em todo o Israel. O rei Davi mandou aos sacerdotes Sadoc e Abiatar a seguinte mensagem: “Eis o que direis aos anciãos de Judá: ‘Por que seríeis vós os últimos a reconduzir o rei para a sua casa?

12. Regele Davíd a trimis să se spună preoţilor Sadóc şi Abiatár: „Spuneţi-le bătrânilor lui Iúda: «Pentru ce sunteţi voi cei din urmă pentru a-l aduce înapoi pe rege la casa lui?»! Căci cuvântul întregului Israél a ajuns la rege, în casa lui.

13. Vós sois meus irmãos, meus ossos e minha carne. Por que seríeis vós os últimos a reconduzir o rei?’.*

13. «Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi [os din] oasele mele şi [carne din] carnea mea; pentru ce sunteţi voi cei din urmă ca să-l aduceţi înapoi pe rege?».

14. Direis em seguida a Amasa: ‘Tu és meu osso e minha carne. Que Deus me trate com todo o rigor, se eu não te tornar para sempre o meu general em lugar de Joab’.”

14. Iar lui Amása spuneţi-i: «Oare nu eşti [os din] oasele mele şi [carne din] carnea mea? Aşa să-mi facă Domnul – ba mai rău – dacă nu vei deveni comandant peste armată în toate zilele în locul lui Ióab!»!”.

15. Todos os homens de Judá sentiram unanimemente o seu coração voltar-se para o rei e mandaram-lhe dizer: “Volta com todos os teus!”.

15. [Davíd] a înmuiat inima tuturor oamenilor din Iúda ca [inima] unui singur om. Ei au trimis [să-i spună] regelui: „Întoarceţi-vă tu şi toţi slujitorii tăi!”.

16. O rei voltou. Chegando ao Jordão, eis que todo o Judá tinha acorrido a Gálgala para ir-lhe ao encontro e fazê-lo passar o Jordão.

16. Regele s-a întors şi a venit la Iordán. Iúda a venit la Ghilgál ca să meargă în întâmpinarea regelui şi să-l ajute să treacă Iordánul.

17. Semei, filho de Gera, o benjaminita de Baurim, com seus quinze filhos e os vinte servos, apressou-se a vir ao encontro do rei Davi.

17. Şiméi, fiul lui Ghéra din Beniamín, din Bahurím, a coborât repede cu oamenii din Iúda în întâmpinarea regelui Davíd.

18. Levava consigo mil homens de Benjamim, assim como Siba, servo da família de Saul, com seus quinze filhos e vinte servos. E correram rumo ao Jordão antes do rei,*

18. O mie de oameni din Beniamín erau cu el. Ţibá, slujitorul casei lui Saul, şi cei cincisprezece fii ai lui şi cei douăzeci de slujitori ai lui erau cu el. Ei au trecut Iordánul înaintea regelui.

19. e dispuseram tudo para fazer passar a família do rei e prestar-lhe todos os serviços que desejassem. Semei, filho de Gera, atirou-se aos pés do rei no momento em que ele ia passar o Jordão

19. Au trecut vadul ca să ajute casa regelui să treacă, făcând ceea ce este bun în ochii lui. Şiméi, fiul lui Ghéra, a căzut [la pământ] înaintea regelui pe când el trecea Iordánul.

20. e disse-lhe: “Que o meu senhor não me impute culpa, nem guarde em seu coração a lembrança do crime que cometeu o teu servo no dia em que o rei, meu senhor, deixou Jerusalém.

20. I-a zis regelui: „Să nu socotească domnul meu nelegiuirea şi să nu-ţi aminteşti de greşeala pe care a făcut-o slujitorul tău când stăpânul meu, regele, a ieşit din Ierusalím; să nu o pună regele la inimă!

21. Teu servo reconhece o seu pecado. Por isso vim hoje, o primeiro de toda a casa de José, ao encontro do rei, meu senhor!”.

21. Căci eu, slujitorul tău, ştiu că am păcătuit. Iată, am venit astăzi primul din toată casa lui Iosíf ca să cobor înaintea stăpânului meu, regele”.

22. Abisaí, filho de Sárvia, tomou a palavra: “Não se deverá antes matar Semei, por ter amaldiçoado o ungido do Senhor?”.

22. Atunci Abişái, fiul Ţerúiei, a zis: „Pentru aceasta nu trebuie dat la moarte Şiméi, pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?”.

23. “Que eu tenho convosco, ó filhos de Sárvia – respondeu Davi –; para que vos comporteis no dia de hoje como meus inimigos? Porventura um só israelita há de ser morto num dia como o de hoje? Ignoro acaso que sou agora rei de Israel?”

23. Dar Davíd a zis: „Ce ne priveşte pe mine şi pe voi, fii ai Ţerúiei, că îmi sunteţi astăzi adversari? Să fie dat la moarte astăzi vreun om în Israél? Oare nu ştiu eu astăzi că sunt rege peste Israél?”

24. E disse a Semei: “Não morrerás!”. E prometeu isso com juramento.*

24. Regele i-a zis lui Şiméi: „Nu vei muri!”. Şi i-a jurat regele [lucrul acesta].

25. Mifiboset, filho de Saul, desceu também ao encontro do rei. Não tinha lavado os pés nem as mãos, nem feito a barba, nem lavado as suas vestes, desde o dia em que o rei partira até o dia em que ele voltou em paz.

25. Mefibóşet, fiul lui Saul, a coborât în întâmpinarea regelui. Nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi făcuse barba, nici nu-şi spălase hainele din ziua când regele a plecat şi până în ziua când s-a întors în pace.

26. Quando, pois, chegou de Jerusalém vindo ao encontro do rei, Davi disse-lhe: “Por que não partiste comigo, Mifiboset?”.

26. Când a ajuns înaintea regelui la Ierusalím, regele i-a zis: „Pentru ce nu ai venit cu mine, Mefibóşet?”.

27. “Meu senhor e rei – respondeu ele –, o meu criado enganou-me. Pois eu, teu servo, dissera-lhe que me selasse a jumenta para que eu a montasse e partisse com o rei, porque o teu servo é paralítico.

27. El a răspuns: „Stăpânul meu, rege! Slujitorul meu m-a înşelat când mi-a zis: «Voi înşeua măgarul ca să-l încalec şi să merg la rege», căci slujitorul tău este şchiop.

28. Ele, porém, caluniou-me junto do rei, meu senhor. Mas o rei, meu senhor, é como um anjo de Deus. Faze o que te parecer bom.

28. El l-a vorbit de rău pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, e ca îngerul lui Dumnezeu: fă ceea ce este bine în ochii tăi!

29. Toda a família de meu pai merecia a morte, diante do meu senhor e rei e, no entanto, admitiste o teu servo entre os que comem à tua mesa. Com que direito posso eu ainda suplicar ao rei?”*

29. Căci toţi cei din casa tatălui meu nu erau decât nişte oameni sortiţi morţii pentru domnul meu, regele. Totuşi tu l-ai pus pe slujitorul tău să stea printre cei care mănâncă la masa ta. Ce drept mai am eu ca să strig înaintea regelui?”.

30. “Para que tantas palavras?” – respondeu o rei –. “Eu declaro que tu e Siba repartireis os bens.”

30. Regele a zis: „Ce mai vorbeşti atâta? Am spus: «Tu şi Ţibá veţi împărţi terenurile!»”.

31. “Ele pode até mesmo ficar com tudo – replicou Mifiboset –, uma vez que o rei, meu senhor, voltou em paz para a sua casa.”

31. Mefibóşet i-a zis regelui: „Să ia chiar totul după ce domnul meu, regele, va ajunge în pace în casa lui!”.

32. Berzelai, o galaadita, desceu de Rogelim e acompanhou o rei, escoltando-o até o Jordão.

32. Barzilái din Galaád a coborât din Roghelím şi a trecut Iordánul cu regele ca să-i dea drumul la Iordán.

33. Era já muito velho, com oitenta anos. Sendo muito rico, abastecera o rei durante todo o tempo que esteve em Maanaim.

33. Barzilái era foarte bătrân: avea optzeci de ani. El avusese grijă de rege cât timp a locuit la Mahanáim, căci era un om foarte bogat.

34. O rei disse-lhe: “Vem comigo e te sustentarei junto de mim em Jerusalém!”.

34. Regele i-a zis lui Barzilái: ,,Vino cu mine şi te voi ţine la mine în Ierusalím”.

35. Mas Berzelai disse ao rei: “Quantos anos viverei ainda, para que suba com o rei a Jerusalém?

35. Dar Barzilái i-a răspuns regelui: „Câte mai sunt zilele vieţii mele ca să urc cu regele la Ierusalím?

36. Tenho agora oitenta anos e já não distingo entre o bom e o que não o é. Já não posso saborear o que como e o que bebo e não ouço mais a voz dos cantores e cantoras. Por que iria o teu servo servir de peso ao rei, meu senhor?

36. Eu am azi optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate slujitorul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă şi bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreţilor şi cântăreţelor? Pentru ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru domnul meu, regele?

37. Teu servo só andou um pedaço de caminho com o rei e por que lhe haveria o rei de dar semelhante recompensa?*

37. Doar puţin [timp] va trece Iordánul slujitorul tău cu regele. Pentru ce să-mi dea regele o astfel de răsplată?

38. Deixa que teu servo volte, para morrer em minha cidade, junto ao túmulo de meu pai e de minha mãe. Eis, porém, o teu servo Camaam; ele irá com o rei, meu senhor. Faze dele o que te parecer melhor”.

38. Permite-mi mie, slujitorul tău, să mă întorc şi să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele! Iată, slujitorul tău Chimhám va trece cu domnul meu, regele. Fă-i lui ceea ce este bun în ochii tăi!”.

39. “Que ele venha comigo” – respondeu o rei –. “Farei por ele tudo o que te agradar; e a ti também te concederei tudo o que desejares de mim.”

39. Regele a zis: „Să treacă Chimhám cu mine şi voi face pentru el ceea ce este bine în ochii tăi. Orice vei vrea de la mine voi face pentru el!”.

40. Todos passaram o Jordão diante do rei que permaneceu de pé. Davi beijou Berzelai e o abençoou, e Berzelai voltou para a sua casa.

40. Tot poporul a trecut Iordánul. A trecut şi regele. L-a îmbrăţişat regele pe Barzilái şi l-a binecuvântat; apoi s-a întors acasă la el.

41. O rei chegou a Gálgala e Camaa pas­sou com ele. Todo o povo de Judá e a metade do povo de Israel acompanharam o rei.

41. Regele a mers spre Ghilgál, iar Chimhám era cu el. Tot poporul lui Iúda şi jumătate din poporul lui Israél l-au ajutat pe rege să treacă dincolo de Iordán.

42. E eis que todos os homens de Israel vieram ter com o rei, dizendo-lhe: “Por que te tomaram os nossos irmãos, os filhos de Judá, fazendo-te passar o Jordão com toda a tua família, quando são todos os homens de Davi que formam o teu povo?”.

42. Dar, iată, toţi oamenii lui Israél au venit la rege şi i-au zis: „Pentru ce te-au furat fraţii noştri, oamenii lui Iúda, şi au făcut să treacă regele şi casa lui Iordánul, iar toţi oamenii lui Davíd erau cu el?”.

43. Então responderam os filhos de Judá aos israelitas: “É que o rei nos é mais próximo. Por que vos irritais com isso? Acaso temos comido algo do rei ou tirado para nós algum proveito?”.*

43. Toţi oamenii lui Iúda le-au răspuns tuturor oamenilor lui Israél: „Pentru că regele ne este rudă. De ce v-aţi mâniat pentru aceasta? Am mâncat noi de la [masa] regelui sau ni s-a oferit [ceva]?”.

44. Mas os homens de Israel responderam aos de Judá: “Temos dez partes no rei, além disso somos vossos irmãos mais velhos. Por que nos desprezastes? Não fomos nós os primeiros a tomar a palavra e a mandar chamar o nosso rei?”. Os homens de Judá falaram mais duramente ainda que os de Israel.

44. Oamenii lui Israél le-au răspuns oamenilor lui Iúda: „Regele este de zece ori mai mult al nostru şi chiar şi Davíd este mai mult al nostru decât al vostru. De ce ne-aţi dispreţuit? Oare nu noi am spus mai întâi să-l aducem înapoi pe regele nostru?”. Şi cuvintele oamenilor lui Iúda au fost mai aspre decât cele ale oamenilor lui Israél.