Ezequiel, 33

1. A palavra do Senhor foi-me dirigida nestes termos:

1. Cuvântul Domnului a fost către mine:

2. “Filho do homem, dirige-te a teus compatriotas e dize-lhes: quando eu erguer a espada contra uma terra, e seus habitantes esco­lherem um dentre eles para ser sentinela,

2. „Fiul omului, vorbeşte-le fiilor poporului tău și spune-le: «Când într-o țară voi face să vină sabia asupra ei și poporul țării va lua un om dintre hotarele sale ca să-l pună să fie pentru ei străjer,

3. suposto que esse homem, vendo chegar a espada, faça soar a trombeta para dar alarme à população,

3. dacă [străjerul] va vedea sabia venind asupra țării, să sune din trâmbiță și să avertizeze poporul!

4. todo aquele que escutar o seu som sem lhe dar atenção, e então venha a espada fazer com que ele pereça, esse homem é responsável por aquilo que lhe suceder:

4. Dacă cineva aude sunetul trâmbiței și nu ia aminte, dacă sabia va veni și-l va lua, sângele lui să fie asupra capului lui,

5. ouviu o soar da trombeta e todavia não tomou precaução – é ele responsável pelo que lhe advier. Mas aquele que levou em consideração o alarme, esse terá salva a sua vida.

5. pentru că a auzit sunetul trâmbiței și nu a luat aminte: sângele lui să fie asupra lui! Dar dacă ia aminte, își poate scăpa viața.

6. Suposto, ao contrário, que a sentinela veja vir a espada e não faça soar a trombeta, de sorte que o alarme não seja dado às gentes e que a espada venha a tirar a vida de alguém, este, é certo, perecerá devido à sua iniquidade, mas eu pedirei conta do seu sangue à sentinela.

6. Dar străjerul care vede sabia venind și nu sună din trâmbiță, iar poporul nu va fi avertizat, și dacă vine sabia și ia viața de la ei, el va fi luat nelegiuirea lui, iar eu voi căuta sângele lor în mâna străjerului».

7. Filho do homem, eu te constituí sentinela na casa de Israel. Logo que escutares um oráculo meu, tu lhe transmitirás esse oráculo de minha parte.*

7. Iar pe tine, fiul omului, te pun străjer pentru casa lui Israél. Ascultă din gura mea cuvântul și avertizează-i din partea mea!

8. Se eu disser ao pecador que ele deve morrer, e tu não o avisares para pô-lo de guarda contra seu proceder nefasto, ele perecerá por causa de seu pecado, mas a ti pedirei conta do seu sangue.

8. Când îi voi spune celui rău: «Răule, vei muri!», dar tu nu-i vei spune ca să-l avertizezi pe cel rău de la calea sa, el, cel rău, va muri din cauza nelegiuirii sale, iar eu voi căuta sângele lui din mâna ta.

9. Todavia, se depois de receber tua advertência para mudar de proceder, nada fizer, ele perecerá devido ao seu pecado, enquanto tu salvarás a tua vida”.

9. Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se întoarce de la calea lui, el va muri din cauza nelegiuirii sale, dar tu îți vei salva viața.

10. “Filho do homem, dize aos israelitas: não cessais de repetir: são os nossos delitos e os nossos pecados que pesam sobre nós; eis por que perecemos. Como poderemos nós subsistir?

10. Tu, fiul omului, spune-i casei lui Israél: voi spuneți așa: «Răutăţile noastre și păcatele noastre sunt asupra noastră și noi lâncezim în ele; cum am putea să trăim?»;

11. Dize-lhes isto: por minha vida – oráculo do Senhor Javé –, não me comprazo com a morte do pecador, mas antes com a sua conversão, de modo que tenha a vida. Convertei-vos! Afastai-vos do mau caminho que seguis; por que haveis de perecer, ó casa de Israel?

11. așadar, spune-le: «Viu sunt eu – oracolul Domnului Dumnezeu – nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci să se întoarcă cel rău de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vreți să muriți, casă a lui Israél?».

12. Filho do homem, dize a teus compatriotas: no dia em que o justo vier a pecar, a sua justiça não o salvará; do mesmo modo, a malícia do pecador não há de fazê-lo sucumbir, se ele, um dia, renunciar à sua perversidade. Não, o justo, desde que haja cometido delito, não poderá viver em virtude de sua justiça.

12. Tu, fiul omului, spune-le fiilor poporului tău: «Dreptatea celui drept nu-l va salva în ziua când va comite răul și răutatea celui rău nu-l va face să cadă din cauza ei în ziua când se va întoarce de la răutatea lui; cel drept nu va putea să trăiască prin ea în ziua când va păcătui.

13. Ainda mesmo que eu lhe tenha declarado que ele viveria, se ele praticar o mal confiando em sua justiça, nem uma de suas boas ações será computada: ele morrerá por causa de suas faltas.

13. Când îi voi spune celui drept că va trăi, iar el se va încrede în dreptatea lui și va face nedreptatea, toată dreptatea lui nu va mai fi amintită și el va muri în nedreptatea lui pe care a făcut-o.

14. E ainda mesmo que houvesse eu afirmado ao pecador que ele haveria de morrer, se, renunciando ao mal, ele praticar a justiça e a honestidade,

14. Dar când îi voi spune celui rău că va muri, iar el se întoarce de la păcatul lui și face judecată și dreptate,

15. se ele devolver o penhor que exigiu, se restituir o que roubou, se observar as leis que dão vida e se se abstiver de todo o mal, ele viverá e será preservado da morte.

15. dacă dă înapoi garanția și repară jaful, dacă umblă în hotărârile dătătoare de viață pentru ca să nu mai facă nedreptatea, va trăi și nu va muri.

16. Nenhum delito que tenha ele cometido será computado. Ele viverá porque terá observado a justiça e a honestidade.

16. Toate păcatele pe care le-a săvârșit nu-i vor mai fi amintite: a făcut judecată și dreptate, va trăi!

17. Teus compatriotas dizem que o proceder do Senhor não é justo. É o deles que não o é.

17. Dar fiii poporului tău zic: ‹Nu este dreaptă calea Domnului›, când de fapt calea lor nu este dreaptă.

18. Se um justo abandonar sua retidão para cometer o mal, ele morrerá.

18. Dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și face nedreptate, va muri din cauza [nedreptății].

19. Se o mau renunciar à sua malícia para praticar o bem e ser honesto, ele viverá por essa razão.

19. Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face judecată și dreptate, datorită lor va trăi.

20. E vós ousais dizer que o modo de proceder do Senhor é injusto! Será segundo os atos de cada um que vos julgarei, ó israelitas!”

20. Întrucât voi ziceți: ‹Nu este dreaptă calea Domnului›, vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israél!»”.

21. No décimo segundo ano, no quinto dia do décimo mês de nosso cativeiro, um fugitivo de Jerusalém veio a mim, dizendo: “A cidade está tomada!”.*

21. În anul al doisprezecelea, în [ziua] a zecea a lunii a cincea a deportării noastre, cineva scăpat din Ierusalím a venit la mine și mi-a zis: „Cetatea a fost lovită”.

22. Ora, a mão do Senhor se achava posta sobre mim na noite precedente à chegada desse fugitivo e, pela manhã, no momento em que ele chegava, o Senhor me abriu a boca. Tendo-me sido aberta a boca, meu mutismo cessou.*

22. Mâna Domnului a fost asupra mea seara înainte să fi venit cel scăpat. Mi-a deschis gura până să vină la mine dimineața, mi-a deschis gura și nu am mai fost mut.

23. A palavra do Senhor foi-me dirigida nestes termos:

23. Cuvântul Domnului a fost către mine:

24. “Filho do homem, os habitantes das ruínas de que se acha coberto o solo de Israel dizem: Abraão estava sozi­nho, quando ele se apossou desta terra; a nós, que somos numerosos, ele a deixou em partilha.

24. „Fiul omului, cei care locuiesc în aceste locuri devastate din pământul lui Israél zic: «Abrahám era singur și a luat în stăpânire țara. Noi suntem mulți și nouă ne-a fost dată țara ca s-o luăm în stăpânire».

25. Responde-lhes, pois: eis o que diz o Senhor Javé: comeis a carne com sangue, ergueis os olhos para os ídolos, derramais o sangue: e tereis a posse da terra?*

25. De aceea, spune-le: așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi mâncați deasupra sângelui, ochii voștri îi ridicați spre idoli și vărsați sânge: vreți voi să luați în stăpânire țara?

26. Vós vos fiais em vossa espada, cometeis abominações, manchais cada um de vós a mulher do próximo: e haveis de ter a posse da terra?

26. Voi, care credeți că stați în picioare datorită săbiilor voastre, comiteți lucruri abominábile și fiecare o întinează pe soția aproapelui său: vreți voi să luați în stăpânire țara?».

27. Eis, lhes dirás, o que diz o Senhor Javé: por minha vida, aqueles que habitam as ruínas tombarão sob o gládio; aquele que vive no campo, eu o lançarei como pasto às feras, e aqueles que estão nos fortes e nas cavernas morrerão de peste.

27. Așa să le spui: așa zice Domnul Dumnezeu: «Viu sunt eu! Cei care sunt în locurile devastate vor cădea de sabie, cei care sunt pe suprafața câmpiei vor fi dați ca hrană animalelor, iar cei care sunt în fortărețe și în peșteri vor muri de ciumă.

28. Assim farei da terra uma desolação e uma solidão, o que porá termo ao orgulho que ela concebia de sua força. As montanhas de Israel ficarão desoladas de tal modo que ninguém mais passará por elas.

28. Voi da țara devastării și pustiirii și va înceta mândria puterii voastre. Vor fi devastați munții lui Israél și nu va mai fi cine să-i treacă.

29. Então, se saberá que sou eu o Senhor, quando eu houver feito da terra uma triste solidão, por causa de todas as abominações que cometeram.

29. Vor cunoaște că eu sunt Domnul când voi da țara devastării și pustiirii din cauza tuturor lucrurilor abominábile pe care le-au făcut».

30. Quanto a ti, filho do homem, teus compatriotas falam de ti ao longo dos muros e nas portas das casas: vinde, dizei um ao outro entre vizinhos, vinde escutar o derradeiro oráculo do Senhor.

30. Cât despre tine, fiul omului, fiii poporului tău vorbesc despre tine lângă zidurile și intrările caselor. Spune unul către altul și fiecare către fratele său: «Veniți să ascultăm care este cuvântul care a ieșit din gura Domnului!».

31. Depois, eles acorrem em multidão até ti, sentam-se diante de ti, ouvem o que dizes, mas não o põem em prática. Eles só fazem o que lhes agrada e só procuram o próprio proveito.

31. Ei vin înaintea ta ca un popor, stau înaintea ta ca poporul meu. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc. [Cuvinte] dulci sunt în gura lor, ei fac și umblă după câștigul inimii lor.

32. Tu és para eles como um cantor romântico, dotado de bela voz, que toca bem o seu instrumento; escutam o que dizes, porém não o põem em prática.

32. Iată, tu ești pentru ei ca o cântare plăcută, cu glas frumos și bun cântăreț. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc.

33. Entretanto, quando tudo isso se realizar – e eis que está em vésperas de acontecer –, saberão que houve um profeta no meio deles”.

33. Când vor veni [acestea] – și, iată, vin – vor cunoaște că este un profet în mijlocul lor”.